Fostul paparazzo britanic şi familia lui au călătorit în toată lumea. Au case în Egipt, în Sri Lanka şi Croaţia, au vizitat lumea în lung şi-n lat. Dintre toate locurile pe care le-au văzut, satul Breb a fost locul unde au preferat să se aşeze, scrie adevarul.ro

Soţia lui, Penelope Ridgley, spune că nu ar mai pleca de aici nicăieri, drept dovadă, deşi soţul ei lucrează acum la un proiect în India, ea a preferat să rămână la Breb. ”Când mi-a spus că vrea să plecăm în India, i-am spus să plece el, eu rămân aici. Nu aş mai pleca nicăieri de aici”, spune ea.

Soţul ei a fost un paparazzo cunoscut şi a lucrat pentru tabloide londoneze cunoscute, însă la un moment dat s-a decis să renunţe la această meserie şi au început marea lor aventură. Femeia spune că, timp de 10 ani, au călătorit prin toată lumea. Copiii au făcut şcoală acasă, astfel că s-au putut deplasa peste tot. Au mai cumpărat câte o casă tradiţională în Egipt, în Sri Lanka şi Croaţia. În Sri Lanka au avut ghinionul să piardă tot după tsunami-ul din 2004. Revoltele din Egipt i-au distrus şi acolo afacerea.

În România au ajuns, iniţial, într-un sat lângă Bran, la Moeciu.

”Acolo au ajuns la noi nişte oameni care ne-au spus că dacă vrem să facem asta, adică să luăm o casă tradiţională, atunci trebuie să venim în Maramureş”, îşi aminteşte ea. Astfel, soţul ei a început să caute zone în care sunt păstrate ce mai bine tradiţiile şi au ajuns la Breb. ”Am văzut mai multe sate, dar toate erau o stradă lungă şi casele de-o parte şi de alta. La Breb nu e aşa, drumul principal e departe, iar peisajul e perfect”, mai spune ea.

Nu e de mirare că a ales acest loc şi că îl numeşte ”perfect”, pentru că din curtea ei se vede Creasta Cocoşului, iar printre cele patru case pe care acum le foloseşte pentru cazarea turiştilor trece un pârâu care completează perfect peisajul. Gardul de nuiele este făcut în stil tradiţional, însă îşi doreşte o poartă maramureşeană adevărată.

„La început ne-au crezut complet nebuni”

Dacă la început oamenii i-au crezut nebuni, acum s-au convins că ideea lui Duncan nu a fost chiar aşa de rea. ”La început au crezut că suntem nebuni. Nu înţelegeau de ce vrem noi casele lor vechi, pentru că aici, în sat, cei care stau în case vechi sunt consideraţi săraci. Nu înţelegeau de ce ar veni un turist să stea într-o casă veche, din lemn. Ne-au crezut complet nebuni”, mai spune ea.

Şi nu e de mirare că vin turiştii şi că sunt înnebuniţi după acet tip de turism, pentru că o căsuţă mică, din lemn, oferă toate condiţiile, păstrând însă totul original. Singurul lucru pe care l-au făcut diferit este acela că podurile au fost folosite pentru amenajarea de dormitoare, spre deosebire de localnici, care le foloseau pentru depozitat ori afumat produsele de porc. De asemenea, micile camere de baie oferă un confort pe care vechile case tradiţionale nu îl aveau, iar încălzirea este asigurată prin şeminee care pot încălzi toată casa.

Aventură pentru turişti, zi normală de muncă pentru localnici

Complexul de căsuţe oferite pentru cazare este aşezat pe o colină, unde peisajul este absolut copleşitor, care îi acaparează complet pe turişti. ”O zi pot să meargă la fân cu localnicii, o zi pot să adă cum se întreţin animalele, o zi pot să participe la gătit cu localnicii. Sau pot doar să ia o carte şi să se întindă pe iarbă şi să citească. Pot face plimbări, sau doar relaxare”, mai arată ea. De altfel, băile în apa sărată de la Ocna Şugatag nu sunt străine de turiştii care le vizitează casa.

”Pot avea parte de aventură, cultură şi relaxare. Ne place foate mult comunitatea de aici, dar şi oamenii din sat ne plac pe noi şi atunci e foarte uşor să comunicăm cu ei. Absolut tot ce am făcut aici, am implicat doar oameni din sat”, mai spune Penelope Ridgley.

Aceasta arată că inclusiv cergile şi ornamentele din interior sau mobilierul, totul a fost comandat la localnici, iar casele au fost recondiţionate, de asemenea, cu ajutorul oamenilor din sat. Întrebată de ce îi place Breb, răspunsul să a fost mai mult din gestică şi mimică. ”Oh, look!” Şi a arătat înspre Creasta Cocoşului care se vede în depărtare şi înspre pârâul care îi străbate curtea.

”E foarte, foarte frumos şi e foarte bine păstrată tradiţia. Noi am mai avut proiecte în Egipt, Sri Lanka, şi Croaţia, la fel, cu case tradiţionale, dar au fost proiecte mai mici, doar câte o casă. Aici însă avem totul. Grădină, totul, iar oamenii din sat sunt foarte foate faini”, mai spune ea. De altfel, influenţa dialectului local se simte când şi când, în încercarea ei de a vorbi româneşte, nelipsit fiind termenul ”no”, pe care-l foloseşte uneori fără să realizeze.

Costurile sunt înte 35 şi 50 de euro pe noapte pentru o casă, iar fiecare dintre ele are bucătăria proprie. Pot avea de la tei la şase locuri de cazare într-o casă, iar de săptămâna viitoare sunt aşteptaţi deja turiştii care vin din toate colţurile lumii să vadă minunea de la Breb. Cel mai probabil, din vara aceasta, turiştii vor avea parte şi de un restaurant inedit, ce va fi deschis în ceea ce acum are rol de şură. Mâncarea ce se va servi va fi tradiţională, cel mai probabil făcută de socăciţe din sat.

Deocamdată, micul dejun nu este inclus în preţ, iar pentru masa de prânz se deplasează cu căruţa în sat, la localnici, unde pentru aproximativ 30 de lei, pot gusta din bucatele tradiţionale, majoritatea făcute în casă.