Cel mai periculos sport naţional în Europa regiunilor: joaca de-a democraţia

În aprilie, două din cele mai bogate regiuni din Italia, Lombardia şi Veneto, şi-au anunţat planul de a organiza la 22 octombrie referendumuri consultative pentru o autonomie mai mare, cu acelaşi argument economic: Lombardia şi Veneto produc în jur de 20%, respectiv 10% din PIB italian, dar plătesc impozite şi taxe mult mai mari către Roma decât primesc înapoi prin investiţii şi servicii. Partidul a cerut iniţial un referendum în care să-i întrebe direct pe locuitorii din Veneto dacă vor secesiune faţă de Italia, dar Curtea Constituţională de la Roma i-a blocat planul, aşa că s-a limitat la formularea unei întrebări despre ”forme noi şi condiţii special de autonomie”.

 

Chiar dacă rezultatul referendumurilor nu va transpus obligatoriu în lege, o proporţie mare de voturi afirmative va influenţa alegerile parlamentare din 2018, pentru că agenda electorală va fi reorientată spre chestiuni legate de autonomia regională, fie sub forma unor propuneri de federalizare, fie sub forma propunerilor de acordare a unui statut special pentru mai multe regiuni, probabil după modelul Sardiniei sau al Siciliei (iarna trecută s-a vorbit chiar de un „Venexit”, după Brexit, când consiliul regional din Veneto a aprobat o lege care afirmă că locuitorii din Veneto au statut de minoritate şi deci dreptul de a avea şcoli cu predare în limba venetă). Discuţiile încărcate emoţional despre limbă, cultură şi etnie nu trebuie să înşele însă pe nimeni asupra fundamentului economic real, dacă ne uităm că preşedintele regiunii Lombardia, Roberto Maroni, membru al Ligii Nordului, spunea în primăvară pe şleau că dacă statul le dă mai multe fonduri, nu mai face referendum.

 

Acesta ar fi un deznodământ fericit al unui gen de conflict altminteri inevitabil din punct de vedere logic şi practic în Uniunea Europeană, pentru că ţine strict şi direct de alocarea resurselor în condiţiile unor discrepanţe de dezvoltare moştenite istoric: conceptul de Europa regiunilor, bazat pe creşterea atribuţiilor autorităţilor locale, şi filozofia UE de alocare a fondurilor de dezvoltare regională pentru reducerea acestor discrepanţe vizează tocmai prevenirea unor puseuri separatiste nocive pentru unitatea Europei şi evitarea situaţiei în care dezbaterea politică dintr-o ţară sau în privinţa relaţiei unei ţări cu UE ar fi confiscată de autonomiştii mai gureşi sau de populismul eurosceptic.

 

Citește mai departe în MEDIAFAX.

 

 

 

 

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed