În ședința din această zi, Cabinetul va adopta un proiect dde lege pentru desființarea
Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție la data intrării în vigoare a legii. De asemenea, se propune abrogarea secțiunii care privește organizarea, funcționarea
și competența acestei secții din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și instituirea unor dispoziții tranzitorii referitoare la situația personalului și a dosarelor aflate pe rolul Secției la data intrării în vigoare a acestei legi.

Astfel, cauzele aflate pe rolul Secției la data intrării în vigoare a legii, precum și dosarele soluționate, aflate în arhiva Secției la această dată, se transmit pe cale administrativă, în termen de 5 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a legii, parchetelor competente potrivit
legii, prin grija Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Actele de procedură îndeplinite în aceste cauze anterior intrării în vigoare a legii, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile. Pentru respectarea principiului constituțional al subordonării ierarhice a procurorilor în cadrul Ministerului
Public și având în vedere jurisprudența Curții Constituționale referitoare la reflectarea acestuia în reglementările infraconstituționale (cu titlu de exemplu menționăm Decizia Curții Constituționale nr. 547/2020, anterior citată), proiectul prevede (art. 1 alin. 5) că soluțiile dispuse de procurorii Secției, care anterior intrării în vigoare a legii nu au făcut obiectul controlului ierarhic, sunt supuse după această dată controlului exercitat de procurorul general al PÎCCJ, regula fiind incidentă atât în cazul controlului exercitat din oficiu, cât și în cazul
controlului exercitat la sesizare (plângere).

Pentru aceleași rațiuni proiectul prevede (art. 1 alin. 6) că actele efectuate și măsurile luate de procurorii Secției în cauzele aflate în curs de soluționare, care anterior intrării în vigoare a legii nu au făcut obiectul controlului ierarhic, sunt supuse după această dată controlului exercitat de
procurorul general al PÎCCJ (din oficiu sau, după caz, la sesizare).

Actele și măsurile ce vor fi efectuate după desființarea Secției (de către procurorii parchetelor competente care vor prelua aceste cauze) vor fi supuse controlului ierarhic potrivit regulilor stabilite în Codul de procedură penală (exercitat de conducătorul parchetului sau, dacă acesta lea efectuat, de procurorul ierarhic superior), motiv pentru care proiectul nu cuprinde reguli cu privire la acestea.

Începând cu data desființării Secției, reprezentarea Ministerului Public în cauzele preluate de la Secție va fi asigurată de procurori din cadrul parchetelor de pe lângă instanțele pe rolul cărora se află acestea, dacă prin lege nu e dispune altfel. De asemenea, pentru respectarea principiului subordonării ierarhice, căile de atac exercitate de Secție vor putea fi retrase numai de procurorul general al PÎCCJ (art. 1 alin. 8).

Posturile aflate în schema de funcții și de personal a Secției la data intrării în vigoare a legii rămân în schema Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind redistribuite în cadrul celorlalte secții ori în cadrul altor parchete, în funcție de necesități.

Procurorii din cadrul Secției, inclusiv procurorul șef adjunct, revin la parchetele de unde provin. De la data revenirii la parchetul de unde provin, procurorii îşi redobândesc gradul profesional de execuție şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul Secţiei pentru
Investigarea Infracțiunilor din Justiție.

Personalului detașat pe celelalte categorii de posturi din cadrul Secției îi încetează detașarea începând cu data desființării acesteia.

Proiectul conține și texte privind competența de efectuare a urmăririi penale în cauzele care sunt în prezent de competența SIIJ.

Conform art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupție, cu modificările şi completările ulterioare, sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupție infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ceilalți judecători şi procurori, precum și de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii.

Dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 43/2002 au fost modificate implicit prin Legea nr. 207/2018. Efectul produs de intrarea în vigoare a Legii nr. 207/2018 asupra dispoziţiilor art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002, în sensul restrângerii competenței DNA în cauzele privind infracțiuni
comise de magistrați (acestea devenind de competența Secției), a fost reţinut și de Curtea Constituţională, în paragrafele 126-128 ale Deciziei nr. 33/2018 Curtea observând că „ Împrejurarea că, în urma înființării acestei noi structuri cu competențe proprii de investigare, o
structură de parchet preexistentă pierde o parte dintre competenţele sale legale nu constituie o problemă de constituţionalitate”. Așa fiind, întrucât prin abrogarea Secțiunii 21 din Legea nr. 04/2004 – care instituie competența exclusivă a SIIJ de a efectua urmărirea penală în cauzele privind infracțiuni comise de către judecători și procurori – și în absența unei intervenții legislative exprese, infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 comise de către judecători sau procurori ar urma să fie soluționate de alte parchete decât DNA (respectiv de către PCA sau, după caz, de către PICCJ), pentru a reveni la reglementarea anterioară a competenței DNA este necesară o intervenție legislativă care să prevadă expres faptul că „de la data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupție și infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt săvârșite de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de ceilalți judecători şi procurori, inclusiv de judecătorii şi procurorii militari şi de cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii”.

Pentru aceleași argumente, aplicabile mutatis mutandis, se impune o intervenție legislativă expresă și în ceea ce privește competența DIICOT. Astfel, proiectul prevede expres că „de la data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracțiunilor  Criminalitate Organizată şi Terorism și infracțiunile prevăzute de art. 11 alin. (1) din Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea
Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de ceilalți judecători şi
procurori, inclusiv de judecătorii şi procurorii militari şi de cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii”.