Alifantis, pe care-l leagă de Andrieș nu doar aceeași vârstă ci și patru decenii de prietenie și colaborarări muzicale, i-a urat colegului său din seria de spectacole ”Tandrețuri pentru femei cu cei 4 corifei”, ”Viață lungă, fără mască. Cu fular mănuși și bască/ Și șosete moi de lână/Spre a ține într-o mână/ Fără tremur, fără temeri/Rotringuri, echeri și teiuri/ Chităruțe sau peneluri/ Oricând s-ar înnemeri/ La planșetă sau pe scenă/ Pentru el e-o bagatelă/ Să ne dea bluzane faine/ D-alea scurte cu humoare/ Căci toți l-am catalogat/ Cel mai greu de pensionat!”
Aluzie la faptul că ultimul album al lui Andrieș s-a numit ”Greu de pensionat”, după ce artistul, a ieșit la pensie de la la instituția pe care a slujit-o 40 de ani, Institutul de Arhitectură ”Ion Mincu” din Bucureşti. Alexandru Andrieş a absolvit facultatea în 1980, de atunci a rămas profesor, activ în Uniunea Arhitecţilor , Uniunea Scriitorilor, nu în ultimul rând Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România.
Primele vedete ale muzicii anilor ’90 sunt astăzi șoferi, vindecători, marinari ori aviatori
Solistul a reimprimat, în varianta concertistică și ”Interioare”, primul album și cel mai apreciat disc de autor- ”Interioare”-, pe care l-a reorchestrat și readus în atenția publică la 30 de ani de la debutul său discografic. În total, Andrieș are 88 de albume scoase pe piață.
„M-am născut în Braşov pe vremea cînd oraşul se numea Stalin, iar data exactă, în caz că vă interesează, este 13 octombrie 1954. Bineînţeles că dacă aţi fi vorbit acum 30 de ani cu oricine mă cunoştea, inclusiv mama, tata, sora, bunica, bunicul, mătuşa, tanti Lica, unchiul Mitică, străbunica şi prietenele ei din vecini, n-aţi fi putut bănui că aveam să devin o persoană cunoscută, cineva bun să dea interviuri, să apară la televizor (rar, aşa-i, dar totuşi!), să-şi dea cu părerea de una, de alta. Ce bine că acum 30 de ani nu se interesa nimeni de mine, nu-i aşa ?” (Alexandru Andrieș)
