Într-o epocă în care lumea afacerilor era dominată aproape exclusiv de bărbați, o femeie din Constanța devenea șefă peste afacerea primele ”băi” de la Mamaia.
Este vorba de Ecaterina D. Nicolaescu care a intrat în istorie în 1906, când a preluat administrarea stabilimentului balnear construit de Primăria Constanța. Documentele vremii o numesc simplu- „anteprenoare”. Cu 120 de ani în urmă, litoralul românesc era total diferit. Zona Mamaia nu era stațiunea aglomerată de astăzi, cu hoteluri și zeci de mii de turiști, ci o întindere de nisip și mare pe care administrația Constanței încerca să o transforme într-o destinație turistică. În centrul acestui proiect a apărut un nume care merită reamintit Ecaterina D. Nicolaescu, femeia care avea să devină primul antreprenor al noii stațiuni Mamaia și care este prezentată în surse istorice locale drept prima femeie antreprenor din Constanța. Se întâmpla în anul 1906.
Un studiu academic despre apariția antreprenoriatului feminin în România o menționează pe Ecaterina D. Nicolaescu drept primul antreprenor al stațiunii Mamaia, în 1906
Astăzi, ideea unei femei care conduce o afacere pare absolut firească. În România începutului de secol XX, situația era însă cu totul alta. Ecaterina Nicolaescu a intrat în afaceri într-o perioadă în care implicarea femeilor în lumea comercială era mult mai puțin obișnuită. Un studiu academic despre apariția antreprenoriatului feminin în România o menționează pe Ecaterina D. Nicolaescu drept primul antreprenor al stațiunii Mamaia, în 1906. Ea era soția unui tipograf și avusese anterior concesionată exploatarea Băilor de la Vii. După ce acestea nu mai puteau fi exploatate, Ecaterina Nicolaescu a ajuns să administreze noul stabiliment balnear de la Mamaia.
112 cabine intime și 80 de gherete întinse pe plajă-așa arăta Mamaia în 1906
Documentele păstrate din acea perioadă oferă o imagine spectaculoasă asupra începuturilor turismului organizat de la Mamaia. Procesul-verbal de predare-primire încheiat între Primăria Constanța și Ecaterina Nicolaescu consemnează că antreprenoarea primea în administrare 112 cabine fixe, câte 56 pentru femei și 56 pentru bărbați. La acestea se adăugau 80 de gherete mobile, 45 destinate bărbaților și 35 femeilor. Documentul inventariază inclusiv cheile, geamurile, coridoarele și o baracă aflată în construcție, care urma să fie folosită pentru spălătorie, personal și pentru antreprenoare. Este una dintre cele mai concrete imagini ale modului în care funcționa prima stațiune turistică modernă de la Marea Neagră. Și, poate cel mai important detaliu, documentul oficial nu lasă loc de interpretări în privința rolului Ecaterinei Nicolaescu. Ea este menționată drept „anteprenoarea stabilimentului balnear”.
Doamna ”Mamaia” a plătit 6.572 de lei pentru administrarea băilor
Potrivit documentării istorice despre începuturile stațiunii, Ecaterina D. Nicolaescu trebuia să îngrijească și să administreze cabinele construite de Primăria Constanța și să plătească 6.572 de lei, o sumă considerată foarte mare pentru acea perioadă. Cu alte cuvinte, femeia care a intrat în istoria litoralului nu era doar o figură administrativă. Prelua un business și își asuma responsabilitățile financiare ale exploatării acestuia. În procesul-verbal sunt consemnate și aspecte extrem de practice. Antreprenoarea trebuia să asigure lenjeria, costumele de baie și funcționarea serviciilor. La stabiliment urma să existe inclusiv asistență medicală, fiind menționat doctorul Sarafidi.
În 1906, primarul Constanței, Ion Bănescu, avea ambiția de a transforma zona Mamaia într-o destinație turistică. Construirea băilor reprezenta una dintre piesele centrale ale proiectului.
Investiția în stabilimentul de la Mamaia s-a ridicat la 105.380,13 lei, potrivit documentelor istorice citate de cercetătorul și istoricul constănțean Virgil Coman. Pentru dezvoltarea viitoarei stațiuni au fost implicați și arhitecți importanți. Petre Antonescu a realizat planuri pentru viitoarea stațiune, iar peisagistul francez Edouard Redont a fost chemat pentru proiectarea zonei de promenadă și a plajei turistice. Cu un an înainte fusese deschisă și calea ferată Constanța–Mamaia Băi. Astfel, litoralul începea să capete primele elemente ale unei adevărate industrii turistice. Iar la baza acestui proiect se afla și o femeie care își asumase administrarea efectivă a băilor.
Cum se făcea plajă la Mamaia în urmă cu 120 de ani
Mamaia din 1906 era foarte departe de imaginea stațiunii de astăzi. Femeile și bărbații foloseau spații separate pentru baie, iar cabinele erau organizate distinct. Procesul-verbal menționează 56 de cabine fixe pentru femei și alte 56 pentru bărbați, fiecare cu propriile coridoare. Existau și gherete mobile, folosite pentru accesul la băi. Pentru oamenii care ajungeau la Mamaia, experiența era una cu totul diferită de vacanța la mare pe care o cunoaștem astăzi. Nu existau marile hoteluri, restaurantele și cluburile litoralului modern. Existau însă infrastructură, servicii, transport și, foarte important, un antreprenor care trebuia să facă tot acest mecanism să funcționeze.
45.000 de oameni au ajuns la Mamaia în primul sezon
În sezonul estival 1906, aproximativ 45.000 de persoane au vizitat noua plajă Mamaia, în perioada 20 iunie–1 septembrie. În același interval, stabilimentele de băi din orașul Constanța au înregistrat circa 24.500 de vizitatori. Pentru începutul secolului XX, cifrele arată că proiectul avea deja un potențial comercial important. Mamaia începea să fie vândută, practic, drept o experiență turistică.
Poate cel mai valoros element al poveștii Ecaterinei Nicolaescu este faptul că numele ei a rămas în documentele administrației locale. La 1 iulie 1906, consilierul comunal Achil Zissu a consemnat predarea stabilimentului balnear către antreprenoare. La finalul documentului apar două cuvinte care spun aproape totul despre rolul său: „CONSILIER COMUNAL, ANTEPRENOARE”, urmate de semnătura „Ecaterina Nicolaescu”.
