Cine crește în Ucraina învață să nu lase firimituri pe masă. Generația tânără a deprins acest obieci de a nu risipi pâinea de la bunicii care au supraviețuit foametei cu care Ucraina s-a confruntat în 1932-33, cunoscută și sub numele de Holodomor, scrie CNN. Istoria Holodomorului i-a făcut pe ucraineni să își vadă țara ca pe o vicimă a imperiului sovietic și,în ultimii ani, anexarea Crimeei, conflictul din Donbas și invazia din acest an în care hrana este folosită ca o armă au întărit această viziune.

„De multe ori am auzit povestea conform căreia supa de măcriș sălbatic i-a salvat viața bunicii și fraților ei în timp ce grâul colectat din satul ei era lăsat să se strice în gară”, a povestit Daria Mattingly, un istoric din Ucraina specializat în Holodomor.

„Grâul acela ar fi putut salva atât de multe vieți, dar ‘statul’ nu a permis acest lucru”, a spus Mattingly. „Bunica mea nu a mai suportat să vadă măcriș pentru restul vieții ei și întotdeauna avea un dulap plin cu sare și făină.”

Odată cu „glasnost”-ul din anii ’80 și independența Ucrainei de Uniunea Sovietică la scurt timp după aceea a venit și libertatea de a procesa această traumă națională.

Prădarea Ucrainei – o acțiune orchestrată de la centru sau un act oportunist?

În teritoriile ocupate, apar tot mai multe dovezi care arată că soldații ruși fură grâul și echipamentele fermierilor ucraineni sau îi forțează să își vândă cerealele la prețuri foarte mici. Apoi, grâul este încărcat în camioane și transportat în repetate rânduri înspre porturile din Crimeea anexată și Rusia.

Kremlinul neagă acuzațiile, dar această operațiune coordonată de a sustrage grâul din Ucraina nu poate fi doar act oportunist de prădare, potrivit lui Mattingly. Este o acțiune orchestrată de la centru, începând cu trupele care pătrund în ferme și până la camioanele care transportă grâu spre porturi.

În același timp, milioane de tone de cereale rămân blocate în porturile ucrainene din cauza navelor militare rusești care operează în Marea Neagră, iar transportarea produselor agricole pe cale terestră spre porturile statelor vecine, România și Polonia, reprezintă un efort lent și foarte costisitor.

Controlând exporturile de grâu din Ucraina, Rusia poate influența prețul cerealelor la fel cum o face în cazul petrolului și al gazelor. Acest lucru îi oferă un avantaj în fața statelor care importă grâne, precum China, India și Turcia.

Mai mult, dacă rezerva de cereale este una limitată, țările sărace din Asia și Africa vor avea puține provizii și milioane de oameni vor avea de suferit din cauza foametei.

„În calitate de academician [care a studiat] Holodomorul, văd multe paralele între foametea creată în mod artificial acum aproape un secol și războiul de azi”, a spus Mattingly. „Până la urmă, obiectivul foametei din 1932-33 și al războiul de acum a fost și este să aducă Ucraina sub controlul Rusiei”.

Trauma colectivizării în Ucraina și începutul foametei

Cei care caută să descopere motivele războiului trebuie să se documenteze despre Holodomor, potrivit lui Mattingly. Cu mult înainte ca NATO și Putin să apară pe lume, liderii ruși încercau să înnăbușească revoltele din Ucraina așa cum o demonstrează rezistența împotriva conducerii sovietice în Ucraina în prima parte a anilor ’30.

Precum restul URSS-ului, Ucraina era o țară rurală aflată în ajunul colectivizării. Însă, opoziția față de confiscarea de către stat a proprietăților private a fost mai acerbă decât oriunde altundeva în Uniune. Țăranii ucraineni nu i-au sprijinit niciodată pe bolșevici și politica detestată a colectivizării a provocat un val de proteste.

Serviciile de securitate l-au informat în anii ’30 pe Stalin că țăranii ucraineni au alungat autoritățile din mai multe districte, ceea ce era un semnal de alarmă pentru stat. A urmat represiunea și mulți țărani ucraineni au fost trimiși în Siberia și în nordul țării.

În timp ce ucrainenii se confruntau deja cu foametea din cauza colectivizării în Uniunea Sovietică, Kremlinul a impus niște cerințe foarte mari pentru Ucraina în anii 1932-33. Oficial, cerealele erau necesare pentru a finanța dotarea cu echipament a fabricilor care treceau prin procesul de industrializare.

Atunci când statul îți ia grâul, poți să supraviețuiești pentru că dieta noastră cuprinde și alte produse, dar autoritățile sovietice nu s-au oprit aici, a povestit Mattingly. Au luat toate alimentele pentru că țăranii din Ucraina nu au respectat cota imposibil de îndeplinit, iar brigadele speciale organizate de autoritățile sovietice căutau în toate colțurile și crăpăturile pentru a găsi alimentele ascunse.

Pentru a se asigura că oamenii nu puteau scăpa de înfometare, terenurile agricole erau păzite, granițele republicii închise și refugiații trimiși în lagăre de filtrare. Foametea a fost descrisă oficial drept „dificultăți alimentare”, iar victimele au fost acuzate că și-ar fi înfometat singure copiii până la moarte pentru a discredita conducerea sovietică, potrivit lui Mattingly.

O astfel de retorică ne aduce aminte de războiul de acum căruia rușii îi spun „operațiune specială” și în care au comis masacrul de la Bucha, a spus Mattingly.

Copii morți de foame sau abandonați la orfelinat

În realitate, patru milioane de bărbați, femei și copii au murit de foame în timpul Holodomorului. Mulți dintre ei au vândut tot ce aveau pentru a-și procura hrană și cutreierau pădurile în căutare de fructe și ciuperci sălbatice.

Mamele trebuiau să aleagă pe care dintre copiii lor îi salvau de la moarte. Unele dintre ele și-au abandonat copiii la orfelinatele gestionate de stat în speranța că vor avea o șansă mai bună de a supraviețui. Ca și în alte situații de foamete, au existat și cazuri de canibalism.

În timp ce înfometau milioane de oameni, Kremlinul organiza procese de formă în care judeca membri ai elitei intelectuale și politice din Ucraina. Au fost condamnați pentru naționalism ucrianean, pentur că spionau pentru Occident și alte lucruri care sună la fel de exagerat precum acuzațiile pe care rușii le fac la adresa guvernului ucrainean din prezent pe care îl descriu ca fiind „nazist”.

O Ucraină reclacitrantă punea în pericol proiectul sovietic și pe conducerea sa. Dacă procesul de colectivizare era un eșec aici, și alte republici sovietice ar fi putut să conteste autoritatea Moscovei.

În punctul culminant a foametei ucrainene, în martie 1933, liderii de partid din Ucraina sovietică îi scriau lui Stalin că „fermierii ucraineni nu și-au învățat încă lecția”.

Războiul din Ucraina – istoria se repetă?

Timp de mai multe decenii, victimele foametei nu au avut dreptul să vorbească în public despre Holodomor și nici măcar să îi spună „foamete”, altfel erau presecutați pentru că ar fi răspândit propagandă anti-sovietică.

Statele din Vest, dornice să își normalizeze relațiile cu Uniunea Sovietică în 1933, au trecut cu vederea foametea. Nesurprinzător, puțini știu despre Holodomor în afara Ucrainei chiar și acum.

De la destrămarea Uniunii Sovietice, Holodomorul a devenit o piesă de bază a istoriei naționale a Ucrainei. În ultimii 30 de ani, au fost comemorate victimele foametei, au fost localizate gropile comune, au fost consemnate mărturiile și subiectul a fost predat în școli.

Majoritatea ucrainenilor consideră Holodomorul un act de genocid. Cu toate acestea, nimeni nu a fost tras la răspundere pentru moartea a milioane de oameni, iar Rusia a negat că ar fi jucat vreun rol în organizarea foametei încă de la început.

„Când nimeni nu este responsabil pentru moartea a patru milioane de oameni, viața omului nu are o valoare prea mare, iar crima poate fi comisă din nou cu ușurință”, a spus Mattingly, „dar istoria nu trebuie să se repete. Astăzi, Ucraina are propriul său stat, o armată profesionistă, o societate civilă și, cel mai important, sprijin internațional […]. Occidentul ajută Ucraina să se lupte pentru existența sa”.