Să nu credeţi cumva că Marin Cruţescu, omul de afaceri de numele căruia este legată afacerea cu ferestre termoizolante Corina Gealan (fondată împreună cu soţia sa, Ruxandra, în 1994) şi‑a schimbat domeniul şi va deschide un lanţ de cofetării. Oricât de tare l‑a afectat criza actuală – în ultimii doi ani, a concediat 130 de oameni, iar veniturile i‑au scăzut de la 12 milioane de euro (2008) la 4,5 milioane de euro (2010) –, Cruţescu (60 de ani) rămâne în domeniul de care este foarte pasionat (pe lângă aviaţie şi apicultură) şi în care s‑a consacrat ca antreprenor: construcţiile.

Doar că de data aceasta însă nu mai este vorba doar de ferestre, ci de o casă cap‑coadă. Construcţia ei costă, e adevărat, cu 15–20% mai mult decât a unei case standard, dar scoate din buzunarul celui care o locuieşte cu până la 80% mai puţini bani pentru plata facturii la utilităţi. Este vorba de aşa‑numita casă pasivă, cel mai înalt standard în materie de eficienţă energetică a unei clădiri: consumul anual pentru încălzirea unei case pasive se situează undeva în jurul valorii de 15kWh/mp, în timp ce la o casă clasică din cărămidă ajunge la aproape 120 kWh/mp.

În 1994, Cruţescu paria pe o piaţă inexistentă în România la acel moment, tâmplăria termoizolantă, dar care înainte de criză ajunsese până la pragul de un miliard de euro; a fost primul care aducea în România un brand de prestigiu, Gealan – „Trebuie să ştiţi că în Germania se dă ora exactă la ferestre“, spune antreprenorul, râzând.

De data aceasta, pariază pe ceea ce el crede că va fi „next big thing“ în materie de construcţii de case: construcţia pasivă. Sau „casa viitorului“. Nu întâmplător acesta este chiar sloganul Amvic, una dintre cele trei firme din domeniul construcţiilor controlate de familia Cruţescu.

IDEEA. Trebuie spus că de prin 2004 Cruţescu cochetează cu acest concept, apărut prima dată în Germania, în 1988. Şi, ca şi în cazul ferestrelor termoizolante, s‑a gândit să îl aducă în România chiar dacă deocamdată nu poate fi vorba de o piaţă locală pentru acest concept avangardist.

Chiar şi în ţările dezvoltate, piaţa este încă „minusculă“, în formularea celor de „The New York Times“ într‑un articol din 2010 despre casele pasive. În SUA, unde putem spune că se dă ora exactă în materie de inovaţie tehnologică, erau certificate anul trecut doar 13 case pasive (Europa stă mai bine, cu 25.000 de case pasive certificate, numărul total – necertificate – fiind de peste 150.000, crede antreprenorul român).

Primul pas Cruţescu l‑a făcut chiar din 2004, când şi‑a construit, undeva în Argeş, propria casă pasivă (100 mp): pe scurt, o construcţie ecologică (cu consum extrem de mic de energie), perfect izolată termic şi fonic, pe principiul „unei prăjituri învelite în ciocolată“, explică acesta.

Ceva mai recent, în 2008, a finalizat şi propria clădire de birouri (2.400 mp pe cinci niveluri) după acelaşi standard al casei pasive (are instalate inclusiv zece panouri solare), iar costurile au fost de aproape 500 euro/mp.

Chiar în timpul interviului cu MONEY EXPRESS, Cruţescu a insistat să ne arate cu camera termografică (termică) faptul că nu există nici o pierdere de căldură prin nici un ungher al clădirii, lucru de care este foarte mândru (înăuntru erau cam 24 de grade, aer proaspăt şi nici urmă de centrală termică sau fereastră deschisă). Şi ne‑a dezvăluit şi factura lunară pentru acest confort: sub 2.000 RON.

Dinu Buliga, un antreprenor din Caran­sebeş şi unul dintre clienţii lui Cruţescu din 2010, îşi petrece prima sa iarnă într‑o casă pasivă de 180 mp utili (etanşeizată cu izolaţie termică de 30 cm, cu încălzire prin podea, pompă de încălzire, celule solare, ventilaţie automată, ferestre cu triplu strat şi cu gaz Krypton) pentru care a scos din buzunar aproximativ 700 euro/mp. Surpriza abia acum vine: din iulie 2010 până în prima săptămână a lunii ianuarie 2011, nota de plată pentru căldura şi apa caldă folosite de familia Buliga (trei copii şi doi adulţi) a fost de 400 RON. „Am avut şi –16 grade afară. Chiar şi aşa, dacă a fost soare, pompa de încălzire nu a pornit, fiind suficientă (pentru apă caldă şi căldură – n.r.) energia furnizată de panouri solare“, spune Buliga.

BANI DIN PASIVITATE. Deocamdată, extrem de puţini. Nu se poate vorbi încă de un business, piaţa clădirilor cu consum mic de energie („low energy“) fiind cvasiinexistentă. În ultimii ani, Cruţescu spune că a furnizat cofraje termoizolante pentru aproape 150 de case (majoritatea nu sunt case pasive, ci doar de joasă energie). Abia din 2008, a început să simtă o cerere (nu mai mult de 4–5/an) oarecum constantă de case pasive, pe măsură ce conceptul capătă şi la noi notorietate. Va crea însă o divizie separată de business abia atunci când va avea comenzi anuale de 40–50 de astfel de case, spune el.

Mai mult, businessul de construcţii a şchiopătat cam peste tot în Europa, în ultimii doi ani. Cifrele din decembrie 2010 ale biroului european de statistică Eurostat arată că volumul construcţiilor de clădiri a scăzut în spaţiul UE cu 4,6% în 2010 faţă de 2009 (unele ţări au scăzut mai sever, altele au avut totuşi o uşoară creştere). Potrivit unui studiu al Asociaţiei Române a Antreprenorilor în Construcţii, scăderea totală pe piaţa construcţiilor din România ar putea fi în 2010 de până la 25%, de la 12,6 miliarde euro în 2009, afectată în primul rând de dispariţia aproape totală a investiţiilor imobiliare.

Pentru 2011, prognozele sunt evident împărţite: autorităţile care susţin scenariul unei reveniri şi jucătorii privaţi care rămân pesimişti şi vorbesc de o stagnare în cel mai bun caz. Piaţa pe care activează şi Cruţescu, cea a profilurilor şi ferestrelor termoizolante, a atins chiar şi un vârf de scădere de 45% în cei doi ani de criză.

PERSPECTIVE EURO. Totuşi, noile directive ale Uniunii Europene sunt încurajatoare pentru antreprenorii de tipul lui Cruţescu. Până în 2020, consumul necesar de energie al UE trebuie scăzut cu 20%, iar România nu face excepţie. Care e legătura cu piaţa construcţiilor? În majoritatea ţărilor europene, clădirile sunt responsabile pentru 40% din consumul total de energie, iar în România procentul este de 50, asta pentru că sunt foarte multe clădiri vechi, nereabilitate termic, cu consum energetic foarte mare.

Mai mult, din 2020 în tot spaţiul UE nu vor mai putea fi construite decât clădiri foarte performante energetic, în cazul celor publice obligativitatea aplicându‑se chiar din 2018.

Trebuie spus că numărul tot mai mare de case pasive apărute în ultimii ani în UE (preponderent în Germania, Austria, Elveţia, ţările scandinave) are şi o explicaţie: respectivele state au pus la punct deja câteva scheme de subvenţionare pentru cei care vor să‑şi construiască astfel de case. În Germania, ajutorul respectiv ajunge la 40.000 de euro.

Chiar dacă acum condiţiile pentru acest business nu prea sunt coapte – în primul rând, contextul economic rămâne defavorabil investiţiilor imobiliare –, Cruţescu e conştient că este o afacere cu bătaie lungă. În mai 2008, a cumpărat (cu două milioane de euro, din care jumătate credit bancar) aproape 90.000 mp la Glina pentru un proiect cu 400 de case pasive. „Totul e în stand‑by acum. Sunt în discuţii cu un om de afaceri italian şi cu unul israelian pentru a vedea ce putem face acolo când piaţa îşi va reveni“, mărturiseşte Cruţescu.

Citește mai mult despre casa viitorului în ediția de luna aceasta a MONEY EXPRESS