În ultima ecranizare a tragediei Titanicului – un documentar de televiziune în patru episoade – regizorul Julian Fellowes încheie fiecare parte cu imaginea vaporului scufundându-se. „Mami, mai povesteşte-mi o dată cum m-a speriat clownul la circ, te rog”! Dacă ne gândim că drama Titanicului s-a petrecut în 1912, ar fi trebuit să avem destul timp să ne obişnuim şi să trecem mai departe. Aparent vrem să o retrăim însă şi în 3D ca să fim şi mai în mijlocul evenimentelor. În ciuda tuturor atrocităţilor secolului 20, omenirea încă încearcă să se împace cu pierderea unui vapor în urmă cu 100 de ani. E clar că evenimentul ne face un fel de ostatici culturali ai săi, scrie RFI Romania. 

A fost lansat chiar şi un cont de Twitter oficial al croazierei care încearcă să transmită „live” fiecare moment important sau fiecare detaliu interesant al călătoriei – ultima pentru 1503 pasageri. Ar trebui să ne întrebăm şi ce sentiment provoacă în adâncul nostru vederea pierderii luxului şi a bogăţiei în accident? La fel ca în cazul tragicului accident al Prinţesei Diana, vedem că moartea este inevitabilă chiar şi pentru cei bogaţi şi faimoşi. Ne uităm cu o combinaţie de linişte şi groază la televizor la drama perfectă şi dacă îi mai adăugăm pe Leonardo DiCaprio şi Kate Winslet e ca atunci când mama ne pisa medicamentele şi le dizolva în sirop.

„A fost aşa emoţionant” – asta este descrierea scenei în care Kate îi ţine mâna lui Leo în apă aproape toată noaptea. Ar fi nasol să spunem că din cauza temperaturii apei, amândoi ar fi fost morţi în circa 30 de minute. Lumea are nevoie de povestea romanţată a scufundării Titanicului în timp ce încearcă să prelucreze gândurile şi sentimentele provocate de scufundarea repetitivă a acestui vapor.

Mirajul şomajului german (Die Welt)

Şomajul în Republica Federală este atât de scăzut datorită conceptului de muncă temporară. Această unealtă este însă folosită deseori pentru a menţine salariile scăzute sau, cu alte cuvinte, pentru dumping salarial. E nevoie de o nouă reglementare, dar de una care să nu pericliteze conceptul în sine.

Germania trăieşte un nou miracol economic pe piaţa muncii şi mare parte din această evoluţie favorabilă se datorează angajărilor temporare. Această formă flexibilă de ocupare a forţei de muncă permite firmelor să acopere curbele de creştere a cererii şi să creeze pe termen lung locuri de muncă stabile. Nu puţine au fost însă ocaziile în care companiile s-au folosit de această opţiune pentru a-şi scădea artificial costurile cu salariile. Aşa că sindicatele cer plată egală a muncitorilor temporari şi a angajaţilor stabili.

Problema intervine în momentul în care politicienii vor trebui să găsească un echilibru între aceste două tendinţe divergente. Ce motiv ar mai avea o firmă să angajeze temporar pe cineva dacă trebuie să plătească acelaşi salariu? Iată varianta în care procesul de creare de locuri de muncă ar primi o frână de mână trasă brusc în plină curbă. Pe de altă parte, societatea modernă nu poate accepta exploatarea unor muncitori în detrimentul altora. De prea multe ori în ultimii ani, politicienii au demonstrat că acţiunea raţională nu este apanajul lor. Aşa că echilbrul pe piaţa muncii din Germania se află într-un moment crucial.

Planul de pace eşuat al ONU (Washington Post)

Au trecut 20 de zile de când Consiliul de Securitate al ONU a sprijinit oficial planul emisarului special Kofi Annan de soluţionare a crizei siriene. Au trecut 8 zile de când Annan anunţa că Damascul a acceptat propunerea şi că îşi va retrage trupele din oraşele siriene până astăzi. A sosit momentul în care ONU ar trebui să-şi dea seama că nu a făcut altceva decât să ofere regimului Assad un răgaz de a ucide liniştit.

Aşa cum era de aşteptat, preşedintele Bashar al-Assad a cerut noi condiţii pentru încheierea unui armistiţiu şi între timp a ordonat armatei să continue atacurile cu artilerie fixă şi mobilă asupra zonelor rezidenţiale unde sunt presupuşi rebeli. Conform calculelor unor ONG-uri siriene, peste 1000 de oameni au fost ucişi numai din 21 martie încoace. Kofi Annan s-a declarat şocat să afle că aceste crime în masă continuă chiar şi după promisiunea de încetare a violenţelor. Hai că poate îl scuzăm pe domnul Annan pentru naivitatea sa, dar administraţia Obama nu are nicio scuză. Era evident că regimul Assad nu va accepta condiţiile planului ONU pentru că ar fi însemnat colapsul propriu.

Întrebarea este cum va răspunde comunitatea internaţională? Cel mai probabil, din păcate, îi va oferi lui Kofi Annan mai mult timp. Timp în care forţele guvernamentale vor continua măcelul în Siria. Realitatea este că Siria e în război civil şi are nevoie de o soluţie militară. Până atunci, mulţi, mulţi oameni vor mai muri…