Între timp, ambele minciuni le-au explodat în față. Dragnea s-a apropiat cu un pas de momentul în care implicarea apropiaților săi și poate chiar a lui, personală, în reprimarea demonstranților pașnici va fi devoalată. Tăriceanu s-a îndepărtat cu un pas de șansa de a împlini dorințele celor care îl au la mână: anularea condamnărilor și clasarea dosarelor în care sunt anchetați. Ambele eșecuri au un potențial devastator pentru cei doi. Iată de ce:
Săptămâna trecută scriam despre motivele pentru care Dragnea se transformă când vorbește despre protestele din 10 august și de ce nu își permite să vorbească altfel decât cu maximă prudență de rolul jucat de Carmen Dan: ”Dragnea nu se teme de Soros și de asasinii săi plătiți, dar tremură la gândul că el și Carmen Dan ar putea fi chemați de procurori și întrebați dacă au avut o contribuție, directă sau indirectă, la evenimentele violente din Piața Victoriei. Dacă vor fi întrebați nu doar despre acțiunile jandarmilor, ci și despre cine i-a adus pe protestarii violenți? (…)
Dacă oamenii din Ministerul de Interne își înving teama și încep să vorbească în fața procurorilor? Dacă declară că au primit ordine de la interpușii lui Liviu Dragnea? Dar dacă, dezastru, declară că au primit ordine direct de la Dragnea?! Dar dacă, nenorocire, Carmen Dan îl contrazice pe Liviu Dragnea în fața procurorilor și spune că a fost sunată de mai multe ori de acesta pe 10 august?”
