Consumul de gaze naturale din țara noastră se menține relativ constant, cu ușoare scăderi anuale. Anul trecut, consumul s-a situat la mai puțin de 14 miliarde metri cubi, în scădere cu aproximativ 4% față de 2011, scrie capital.ro. Și distribuirea consumului final se păstrează relativ constantă, aproape un sfert mergând către consumatorii casnici, în timp ce restul ajunge la noncasnici (producători din industrie, centrale termo-energetice etc.

Citește și: O brașoveancă este cea mai de succes tânără alpinistă din lume

Rezervele dovedite de gaze naturale ale României se ridicau, la finele anului trecut, la 100 miliarde metri cubi, ceea ce ne-ar asigura consumul pentru următorii zece ani. Este vorba de rezervele de gaze tradiționale, nu de gaze de șist. Ritmul de scădere al rezervelor din ultimii 20 de ani este însă îngrijorător. În 1992, rezervele dovedite de gaze se situau la 500 miliarde mc, iar zece ani mai târziu, la 300 miliarde mc, conform datelor centralizate de British Petroleum. Practic, am consumat câte 200 miliarde mc în fiecare deceniu și doar scăderea din ultimii ani (mai ales cea din sectorul industrial) ne permite „luxul“ de a mai avea rezerve pentru următorii zece ani (dar în structura de acum, cu trei sferturi producție internă și un sfert import).

De aici pornește și problema legată de securitatea și siguranța energetică a României. Riscul de a deveni dependenți de importuri este foarte mare, iar proiectele aflate în desfășurare, precum cele de explorare din Marea Neagră, sunt încă departe de finalizare și chiar de stabilirea clară a nivelului de resurse utilizabile de acolo. OMV Petrom, în parteneriat cu Exxon Mobil, au descoperit zăcăminte în apele românești din Marea Neagră de 42-84 miliarde mc, însă dimensiunea reală a acestor rezerve și, mai ales, a celor exploatabile (doar unul din cinci puțuri se dovedește a fi de succes) rămâne încă o necunoscută.

Citește și: Ce mare oraș românesc își construiește metrou

Până atunci, o soluție pentru ca România să nu ajungă la mâna rușilor este interconectarea cu alte state producătoare de gaze, cum ar Azerbaidjan sau Kazahstan. Numai că proiectul South Stream, în care rușii de la Gazprom sunt o parte importantă, a decis să ocolească țara noastră, ceea ce înseamnă că singura modalitate de acces la gazul azer rămâne proiectul AGRI (Azerbaidjan – Georgia – România Interconnector). Proiectul nu este încă demarat și nici nu se știe exact dacă va porni sau nu.

Un alt proiect important era Nabucco, principalul concurent al South Stream. Din păcate, furnizorii au decis utilizarea Conductei Trans Adriatice pentru livrarea gazelor direct către către Italia, ceea ce înseamnă că Nabucco, care ar fi trecut prin Turcia, Bulgaria, România, Ungaria și Austria, este inutil.

Deocamdată, rămânem cu speranța AGRI, care ar presupune livrarea gazului prin conducte până în Georgia, unde, la un terminal de pe malul Mării Negre, gazul să fie lichefiat și apoi transportat pe mare în România. Dar nu se știe nimic sigur nici despre acest proiect.