”În viață și afaceri sunt două greșeli vitale … Prima – să acționezi pripit, fără să gândești, să analizezi, și a doua – să nu faci nimic”, spune Carl Icahn.

Carl Icahn poate trezi admirație și ură, dar drumul parcurs de la băiatul dintr-o familie nevoiașă la unul dintre cei mai bogați oameni ai lulmii merită respect. Nu s-a născut într-o familie înstărită, nu a beneficiat de avantajul altora de a-și aleger singuri drumul în viață. Dimpotrivă, când școala Widmore, de elită, și-a exprimat disponibilitatea de a plăti taxele pentru tânărului, tatăl lui Icahn, un cântăreț de operă fără carieră, a considerat că fiul său nu trebuie să iasă în evidență. Prin urmare, l-a înscris la o școală obișnuită.

Greu de spus ce a simțit Carl Icahn când ușa spre lumea la care el visa s-a trântit brutal în fața lui, dar nu l-a iertat niciodată pe talăl său pentru decizia luată. Poate că dacă ar fi avut altă copilările în el nu s-ar fi născut acea duritate și dorință de a demonstra tuturor celor care s-au îndoit de el că merită atenția tuturor. 50 de ani mai târziu, după lungi și chinuitoare negocieri, intrând în posesia unui nou activ, Icahn s-a scăpat, spunând că, deși nu a mers la Widmore, tot a ajuns miliardar.

Icahn a intrat însă la Prinston, una dintre cele mai bune universități. Pentru a-și plăti studiile a jucata poker și, de regulă, câștiga mereu. Apoi, și-a invâns adversarii și în domeniul investițiilor. Mulți rechini de pe Wall Street au ajuns după gratii din cauza mănăriilor și a operațiunilor de manipulare a pieței. Nu însă și Icahn.

Articolul integral pe DC BUSINESS