Gheața din Antarctica a atins minime record în cea mai mare parte a acestui an. Un astfel de declin dramatic este de așteptat în Arctica, dar este neobișnuit în sud, scrie Science News. Gheața plutitoare care mărginește continentul nu este doar la un minim record pentru această perioadă a anului – depășind un record abia stabilit în 2022 – dar suprafața gheții a atins minime record pe tot parcursul anului.
„Ceea ce s-a întâmplat aici este diferit de scenariul din Arctica”, spune Mark Serreze, climatolog și director al Centrului național de date despre zăpadă și gheață din SUA (NSIDC, Colorado). Ne așteptăm la o scădere dramatică a gheței de la celălalt pol al Pământului, spunea acesta într-o declarație anterioară. „Nu s-au întâmplat schimbări mari cu gheața din Antarctica până în ultimii ani. Apoi pur și simplu s-a prăbușit.”
În cea mai mare parte a anului 2023, inelul de gheață din jurul Antarcticii a stabilit în mod repetat noi minime record, rămânând cu mult sub nivelul mediu din perioada 1981-2010, conform NSIDC, care folosește date colectate zilnic prin satelit pentru a urmări răspândirea gheții de pe mare de la ambii poli.
Pe 21 februarie 2023 – mijlocul verii în emisfera sudică – întinderea de gheață a atins un nou record de scădere de la primele măsurători din 1978, de 1,79 milioane de kilometri pătrați. Adică cu 130.000 de kilometri pătrați – România are 238.397 de kilometri pătrați (n.t.) – mai puțin decât minimul înregistrat anterior, minim atins pe 25 februarie 2022.
Chiar dacă în emisfera sudică este acum iarnă, gheața din Antarctica a rămas la niveluri scăzute record. Pe 27 iunie, gheața ocupa aproximativ 11,7 milioane de kilometri pătrați pe ocean. Este cu aproximativ 2,6 milioane de kilometri pătrați sub media din 1981-2010 și cu aproximativ 1,2 milioane de kilometri pătrați sub cea mai mică suprafață înregistrată anterior pentru 27 iunie, stabilită în 2022.
Spre deosebire de gheața arctică, a cărei scădere este cunoscută ca fiind strâns legată de încălzirea globală, a fost mai greu de analizat motivele schimbărilor în extinderea gheții marine din Antarctica. Această dificultate a făcut neclar dacă schimbările sunt rezultatul variabilității naturale sau dacă „ceva important s-a schimbat”, spune Serreze.
Regiunile arctice și antarctice sunt poli opuși din punct de vedere geografic. Gheața din Oceanul Arctic este limitată la un corp de apă relativ mic, înconjurat de uscat. Antarctica, dimpotrivă, este o masă de uscat înconjurată de ocean, ceea ce înseamnă că gheața din jurul continentului este mult mai mobilă decât în nord, cu o gamă sezonieră mai mare, deoarece se extinde în timpul iernii din emisfera sudică și se micșorează vara. În consecință, simulările climatice au prezis în mod constant că Arctica va prezenta pierderi mai mari de gheață pe măsură ce planeta se încălzește, cel puțin la început, în timp ce Antarctica va răspunde mai lent.
În ceea ce privește motivul pentru care gheața din Antarctica a scăzut atât de mults în acest an, există câțiva posibili vinovați. Tiparele climatice regionale – în special un model de presiune a aerului cunoscut sub numele de modul Southern anular care schimbă direcția vântului care sufla în jurul continentului – poate împacheta sau difuza stratul de gheață din jurul Antarcticii. Și alte modele regionale, cum ar fi oscilația sudică El Niño, pot afecta atât circulația oceanului, cât și a aerului la latitudinile sudice înalte.
„Există tot mai multe dovezi că a existat un fel de schimbare în circulația oceanului care aduce mai multă căldură” în regiune, ceea ce afectează stratul de gheață, spune Serreze. „Sunt o grămadă de oameni care se uită la asta; ne străduim să obținem datele. Trebuie să înțelegem ce se întâmplă în ocean.”
