Alianțe cel puţin ciudate împotriva Statului Islamic

Sua și Iran nu mai au relații diplomatice din 1979, de la Revoluția Islamică. În același an a fost înregistrată și criza ostaticilor.

În noiembrie 1979, o manifestație a studenților islamiști organizată în fața sediului ambasadei americane a degenerat iar studenții au luat cu asalt reprezentanța diplomatică. Urmarea a fost că un număr de 52 de diplomați și angajați ai reprezentanței americane la Teheran au fost ținuți ostatici timp de 444 de zile.

Un alt motiv de dispută între cele două țări este legat de sancțiunile impuse de SUA și comunitatea internațională pentru menținerea sub control a programului nuclear iranian.

De altfel, ministrul de externe al Iranului, Mohammad Javad Zarif, a cerut comunității internaționale în iulie, în cadrul discuțiilor de la Viena pe marginea programului nuclear iranian ridicarea sancțiunilor în schimbul participării trupelor iraniene la luptele împotriva Statului Islamist.

Situația ”explozivă” apărută după organizarea Statului Islamist a mai produs o mutație politică în zonă: Bashar al Assad a devenit frecventabil pentru occidentali și chiar pentru Israel, pentru că luptă împotriva aceluiași inamic.

Cu toate acestea SUA, UE sau Israel nu și-au arătat pe față sprijinul față de regimul Assad datorită relațiilor strânse dintre Siria și Rusia. Este cunoscut faptul că Rusia are o bază navală militară, în Siria, la Tartus, de dimensiunile celei de la Sevastopol, din Crimeea.

Într-un discurs ținut pe 10 septembrie, când a făcut practic o declarație de război Statului Islamic, Barrack Obama și-a arătat disponibilitatea de a oferi arme și antrenament pentru rebelii moderați din Siria, care luptă împotriva Statului Islamic dar și împotriva trupelor regimului Assad.