Cum folosesc alte ţări Facebook şi Twitter pentru guvernare

"Au fost analizate perspective de colaborare în cadrul unui parteneriat strategic în domeniul marketingului între Ministerul Turismului şi Facebook. Reprezentantul Facebook a subliniat că un parteneriat cu o instituţie guvernamentală constituie o noutate şi pentru companie, sperând ca experienţa dobandită în campaniile comerciale derulate prin intermediul acestei platforme să poată fi folosită în campaniile viitoare de promovare a României ca destinaţie turistică", se arată în comunicatul remis de Ministerul Turismului vineri, la anunţarea parteneriatului.

Cu fix o lună înainte guvernul britanic anunţa, la rândul său, propriul parteneriat strategic cu Facebook ce vizează reducerea cheltuielilor publice şi corectarea deficitului bugetar al Marii Britanii. La lansarea acestui proiect David Cameron, primul minstru britanic, a susţinut o video-conferinţă cu fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, pentru a discuta rolul platformei de socializare în sprijinirea noii inițiative de guvernare.

Proiectul “The Spending Challenge” şi-a propus să atingă cele 26 de milioane de cetăţeni britanici care folosesc în mod activ Facebook, obţinând din partea acestora feedback şi păreri referitoare la politica de cheltuire a bugetului public, fiind desemnat “cel mai mare proiect de implicare publică” lansat vreodată de guvernul britanic. The Spending Challenge este de asemenea şi primul proiect lansat prin intermediul paginii de Facebook a Democracy UK, pagină care îşi propune să lege utilizatorii de website-urile guvernamentale oficiale de unde aceştia pot obţine informaţii sau să îşi împărtăşească propriile idei referitoare la procesul de guvernare.

Unul dintre argumentele care au stat la baza lansării acestei iniţiative a fost faptul că, parcursul alegerilor generale mai bine de un milion de oameni au luat parte la sondajele electorale găzduite de pagina de Facebook a Democracy UK. Prima fază a Spending Challenge a fost lansată către indivizii care lucrează în sectorul public, feedback-ul a fost destul de bun: mai bine de 60.000 de idei au fost strânse în doar două săptămâni. În cea de-a doua fază, deschisă tuturor cetăţenilor britanici, au fost colectate alte 44.000 de sugestii.

Facebook nu este însă prima platformă socială pe care politicienii britanici o folosesc în sprijinul comunicării cu alegătorii lor. Cu un an în urmă guvernul britanic le-a trasat o directivă clară reprezentanţilor săi: apucaţi-vă de tweet-uit! Iar în cazul în care simplul îndemn nu era suficient, acesta a fost însoţit şi de un ghid de 20 de pagini ce include obiective, sisteme de măsurare a implicării sociale şi cinci anexe. Reprezentanţii publici au fost sfătuiţi să producă între 2 şi 10 tweet-uri pe zi, la cel puţin 30 de minute distanţă - pentru a evita sufocarea follower-ilor - într-o voce "informală, umană, pentru a promova "înţelegerea şi implicarea cetăţenilor în mesajele noastre."

În vara lui 2009, Twitter nu nicidecum era o noutate în rndul parlamentarilor britanici: Tweetminster, primul serviciu care aducea la un loc toţi politicienii englezi cu conturi active pe platforma de microblogging a văzut lumina zilei la sfârşitul lui 2008. Tweetminster le permite utilizatorilor să îşi urmărească politicienii şi miniştrii preferaţi, să citească discursurile acestora în timp ce sunt rostite şi să descopere cele mai fierbinţi subiecte de dezbatere pornind de la blogurile acestora. Fiecare politician are o pagină proprie, care afişează urmăritorii săi, cele mai recente postări, precum şi un tag cloud cu termenii pe care îi foloseşte cel mai des.

Inspiraţia a venit în parte de la Tweet Congress, un site american care monitorizează congresmenii cu prezenţă pe Twitter. Ambele platforme încearcă să facă atât politicienii însăşi, cât şi cultura politică, mai accesibilă maselor şi să încurajeze o o creştere a participării cetăţenilor în dezbaterile ce privesc soarta ţării lor.

Prezenţa miniştrilor români pe Facebook e deocamdată ceva mai modestă şi mai puţin centrată pe interactivitate decât abordarea britanică sau americană.