WASHINGTON – Cei doi razboinici raniti stateau unul langa altul la soare, in gradina de trandafiri a Casei Albe. Tony Blair si George Bush, parteneri intr-o alianta trans-atlantica, care a esuat in Irak, au incercat sa se apere reciproc impotriva prastiilor si sagetilor reporterilor din doua natiuni.
Bush a certat jurnalistii britanici ca “incearca sa danseze” pe “mormantul politic” al primului ministru care va pleca in curand. Blair le-a reprosat politicienilor europeni, care cauta ceea ce el numeste “cea mai usoara cale de a fi aplaudati, de a se ridica pentru a pleca si de a ataca
” si presedintele ei. Privati de protectie politica din cauza rezultatelor locale nefavorabile, Blair (care mai are cam 40 de zile la putere) si Bush (cu inca 19 luni) sunt impinsi de cosmarul pe care amandoi l-au vazut de aproape.
Atat atacurile din 11 septembrie asupra World Trade Center si Pentagonului, cat si bombele puse pe 7 iulie in metroul si autobuzul din Londra, i-au scos pe Bush si pe Blair din starea de complacere in situatia prezenta, si i-au inarmat pe ambii barbati cu convingerea ca misiunea lor primordiala este de a combate fortele din spatele acestor atacuri.
Cei doi cred acum - nu, sunt convinsi in mod pasionat si permanent – ca amenintarii teroriste din partea islamistilor radicali trebuie sa i se reziste cu orice pret. Ca de obicei, Blair a fost cel care a exprimat cel mai bine situatia. “Motivul pentru care este important ca Marea Britanie sa se mentina pe cursul luptei alaturi de
impotriva terorismului”, a spus el, este ca “fortele cu care ne luptam in Irak - Al-Qaeda, pe de o parte, si elemente sprijinite de iranieni, pe de alta parte - sunt aceleasi forte cu care ne luptam pretutindeni”. “Nu avem alta alternativa decat sa luptam (impotriva extremismului) oriunde acesta exista. Si acest lucru este adevarat fie ca exista in propriile noastre tari – care au suferit amandoua in urma terorismului – fie in Irak sau Afganistan”.





