Europa ratează anual investiții de cel puțin 120 de miliarde de euro din cauza regulilor diferite de la o țară la alta.
Un nou studiu arată că Uniunea Europeană are deja modele care funcționează, însă nu reușește să le extindă peste granițe. Energia, transportul, inteligența artificială și fiscalitatea sunt printre domeniile în care fragmentarea pieței europene frânează investițiile. Europa are o piață uriașă, sute de milioane de consumatori și o infrastructură economică dezvoltată, însă investitorii care vor să se extindă pe continent se lovesc în continuare de aceeași problemă: Europa nu funcționează întotdeauna ca o singură piață. Un nou studiu realizat de institutul italian The European House–Ambrosetti, împreună cu Amazon, estimează că această fragmentare ar putea costa Europa cel puțin 120 de miliarde de euro în investiții pierdute în fiecare an. Studiul a analizat modele de succes din mai multe state și domenii și susține că soluția nu ar fi neapărat importarea unor modele din SUA sau Asia, ci extinderea celor care funcționează deja în interiorul Uniunii Europene.
27 de piețe în loc de una singură
Pentru o companie care vrea să opereze în mai multe state europene, diferențele dintre legislații, proceduri și sisteme naționale pot însemna costuri suplimentare, timp pierdut și investiții amânate sau abandonate. Transportul, energia, tehnologia, inteligența artificială, infrastructura digitală, fiscalitatea, educația, piața muncii și justiția sunt printre domeniile în care studiul identifică bariere între state. Autorii raportului consideră că Europa are deja exemple care pot fi replicate. Problema este că acestea rămân, de multe ori, limitate la țara în care au fost dezvoltate.
„Europa nu trebuie să caute răspunsuri în altă parte. Unele dintre cele mai convingătoare modele de investiții funcționează deja în interiorul UE. Doar că nu au fost conectate sau extinse”, a declarat Diego Begnozzi, consultant senior la TEHA și autor al studiului.
120 de miliarde de euro este doar începutul
Cifra de 120 de miliarde de euro nu reprezintă o estimare a tuturor efectelor economice ale fragmentării europene. Studiul se referă la investiții directe suplimentare care ar putea fi atrase dacă barierele dintre piețele naționale ar fi reduse. Efectele indirecte – precum locurile de muncă suplimentare, creșterea furnizorilor locali sau investițiile generate ulterior – nu sunt incluse în această sumă. Din estimările din raportul Draghi, Europa are nevoie de sute de miliarde de euro în plus Raportul privind competitivitatea europeană coordonat în 2024 de fostul președinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, estima că Europa are nevoie de 750–800 de miliarde de euro în investiții suplimentare în fiecare an pentru a-și menține competitivitatea în economia mondială. Prin urmare, cele 120 de miliarde de euro de investiții despre care vorbește noul studiu reprezintă o parte importantă din necesarul anual identificat de raportul Draghi. Atât raportul Draghi, cât și raportul fostului premier italian Enrico Letta privind piața unică au indicat aceeași problemă: companiile europene trebuie să poată opera mai ușor peste frontierele naționale.
Energia, una dintre cele mai mari probleme
Unul dintre cele mai importante exemple este energia. Potrivit studiului TEHA, companiile europene au plătit pentru electricitate, în primul trimestru din 2025, aproximativ de 2,8 ori mai mult decât companiile americane. În același timp, o integrare mai puternică a sistemelor energetice naționale ar putea genera economii și beneficii de până la 43 de miliarde de euro anual până în 2030, estimează raportul. Logica este relativ simplă: cu rețele mai bine conectate între state, energia poate circula mai ușor către zonele în care este necesară, ceea ce poate reduce presiunea asupra prețurilor și poate permite utilizarea mai eficientă a capacităților existente. Pentru industrie, unde electricitatea reprezintă o componentă importantă a costurilor, diferența poate deveni decisivă atunci când o companie alege unde să investească.
Trenurile europene se lovesc de frontiere
O situație asemănătoare apare în transportul feroviar. Deși Uniunea Europeană are o infrastructură feroviară extinsă, trenurile care traversează granițele sunt, în medie, cu 23,4% mai lente decât rutele interne comparabile, potrivit raportului. Explicația ține inclusiv de diferențele dintre sistemele tehnice și regulile naționale. Astfel, infrastructura poate exista, însă utilizarea ei la nivel european nu este întotdeauna la fel de eficientă precum ar permite o piață cu reguli realmente comune.
Fragmentarea nu se oprește la energie sau transport.Studiul identifică bariere și în domenii precum inteligența artificială, infrastructura digitală, fiscalitatea, educația și piața muncii. Pentru o companie de tehnologie, de exemplu, extinderea în mai multe state poate însemna adaptarea la cerințe administrative și juridice diferite.În loc să aibă acces practic la o piață europeană uniformă, o companie poate ajunge să trateze fiecare stat ca pe o piață distinctă.Iar exact aici apare una dintre marile contradicții ale Uniunii Europene- piața unică există juridic, dar nu este întotdeauna suficient de integrată în practică.
De ce nu finanțează statele proiectele europene?
Un guvern național poate fi mai puțin interesat să plătească integral pentru un proiect de infrastructură aflat la graniță, dacă o parte importantă dintre beneficiari se află într-o altă țară.
O interconexiune energetică sau o cale ferată transfrontalieră poate produce beneficii pentru mai multe economii, însă finanțarea trebuie negociată între state.Teoretic, aici ar trebui să intervină bugetul Uniunii Europene.În practică, însă, diferența dintre bugetele naționale cumulate și bugetul european este uriașă.
Studiul compară cheltuielile UE din 2024, de 170,5 miliarde de euro, cu cele ale statelor membre, care au ajuns împreună la 8.856,8 miliarde de euro.Bugetul Uniunii reprezintă aproximativ 1% din venitul național brut al UE, iar autorii studiului consideră că această dimensiune limitează capacitatea Bruxelles-ului de a finanța proiecte europene de anvergură.
Cu alte cuvinte, Uniunea Europeană poate stabili reguli comune și poate cofinanța proiecte, dar nu dispune de un buget comparabil cu suma bugetelor naționale pentru a compensa lipsa unor investiții transfrontaliere.
Bruxelles încearcă să schimbe regulile
Comisia Europeană lucrează la măsuri pentru integrarea piețelor de capital și pentru susținerea industriei. Printre inițiative se află și EU Inc., un set de reguli comune menit să simplifice înființarea și dezvoltarea companiilor în interiorul Uniunii. Obiectivul este ca o companie să poată porni și crește mai ușor în mai multe state europene, fără să fie nevoită să treacă prin proceduri complet diferite în fiecare țară. Comisia Europeană urmărește un acord asupra proiectului până la sfârșitul lui 2026. În septembrie 2026, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a subliniat, la rândul său, că fragmentarea capitalului, a rețelelor și a puterii de cumpărare reprezintă o problemă pentru economia europeană și a cerut accelerarea reformelor privind piața unică.
Dacă există un lucru care se repetă în rapoartele privind competitivitatea europeană, acesta este timpul. La doi ani după raportul Draghi, organizația Joint European Disruptive Initiative, prin mecanismul său de monitorizare a recomandărilor, a semnalat că implementarea reformelor avansează prea lent. Euronews (AICI) notează că ritmul de adoptare și aplicare a legislației rămâne una dintre problemele Europei.
