Germania începe să privească diferit una dintre relațiile economice care au definit politica sa industrială în ultimele decenii. Un sondaj realizat în 15 țări europene arată că germanii sunt cei mai sceptici față de China, într-un moment în care industria țării resimte tot mai puternic presiunea concurenței chineze, iar Berlinul este împins să regândească dependențele economice care au susținut mult timp modelul său de creștere.
Datele analizate de European Council on Foreign Relations (ECFR) și publicate de 2eu.brussels arată o schimbare importantă în percepția societății germane. Șase din zece susținători ai principalelor partide din actuala coaliție de guvernare, CDU/CSU și SPD, consideră China un rival sau un adversar. Germania ajunge astfel la cel mai ridicat nivel de scepticism față de Beijing dintre cele 15 state europene incluse în cercetare.
Sondajul ECFR, realizat în mai 2026 pe un eșantion de 19.481 de persoane din Austria, Bulgaria, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, Spania, Suedia, Elveția și Regatul Unit, surprinde o Europă în care relația cu China este reevaluată. În Germania, schimbarea este cu atât mai importantă cu cât vine după ani în care interesele industriei au favorizat menținerea unor legături economice strânse cu Beijingul.
Germania, între dependență și concurență
Mult timp, relația economică dintre Germania și China a funcționat pe baza unei formule avantajoase pentru ambele părți: companiile germane aveau acces la o piață uriașă, iar industria chineză beneficia de tehnologie, investiții și integrarea în lanțurile globale de producție.
Modelul începe însă să producă efecte adverse pentru Germania.
Companiile chineze nu mai sunt doar clienți sau parteneri ai industriei germane. Ele au devenit competitori direcți în domenii considerate strategice: automobile electrice, baterii, echipamente energetice și tehnologii industriale.
Pentru industria germană, problema nu mai este doar accesul la piața chineză. Este și faptul că firmele chineze își consolidează poziția pe piețele europene și internaționale, inclusiv în domenii în care Germania a avut tradițional un avantaj competitiv.
Industria prelucrătoare germană a pierdut aproximativ 420.000 de locuri de muncă între 2019 și 2025, potrivit datelor citate de analiza ECFR, iar ritmul pierderilor continuă să fie de aproximativ 10.000 de posturi lunar.
În aceste condiții, China începe să fie percepută nu doar prin prisma oportunităților comerciale, ci și prin cea a competiției industriale și a riscului strategic.
Electrica verde devine și armă economică
Schimbarea de perspectivă asupra Chinei apare în paralel cu o altă informație importantă: 57% dintre germanii intervievați susțin investițiile în energie regenerabilă și continuarea electrificării economiei.
În cele 15 țări europene analizate, sprijinul pentru prioritizarea energiei regenerabile și a tehnologiilor curate ajunge la 61%.
Combinația dintre cele două rezultate este esențială. Germania nu pare să respingă tranziția energetică din cauza concurenței chineze. Dimpotrivă, dezbaterea se mută spre întrebarea dacă tranziția verde poate fi realizată fără ca Europa să înlocuiască dependența de combustibili fosili cu o nouă dependență de tehnologiile produse în China.
Bateriile, panourile solare, componentele pentru energia eoliană și alte tehnologii necesare electrificării economiei au devenit astfel parte a unei ecuații care nu mai este doar economică sau climatică, ci și geopolitică.
Pentru Berlin, problema devine una strategică: cum poate accelera tranziția energetică fără să transfere o parte importantă din capacitatea industrială către furnizori externi?
Parisul împinge Europa, Berlinul începe să se miște
Schimbarea este relevantă și pentru politica europeană.
Franța, Italia, Lituania, Țările de Jos și Spania au cerut Comisiei Europene măsuri comerciale mai ferme față de China. Germania a fost mult timp mai prudentă, tocmai din cauza expunerii ridicate a propriei industrii pe piața chineză.
Poziția Berlinului începe însă să se modifice.
Analiza ECFR arată că Germania nu mai blochează aceeași măsură abordările europene privind reducerea dependențelor economice și protejarea industriilor strategice. Este o schimbare importantă pentru că Germania are o greutate decisivă în definirea politicii industriale europene.
Consiliul European a cerut, la rândul său, accelerarea măsurilor pentru consolidarea competitivității, reducerea dependențelor și întărirea securității economice a Uniunii Europene.
Germania nu declară război economic Chinei
Schimbarea de atitudine nu trebuie confundată cu o ruptură.
China rămâne un partener comercial major pentru Germania, iar companiile germane sunt profund integrate în lanțurile de producție și aprovizionare care leagă cele două economii.
De aceea, dezbaterea europeană nu urmărește în mod necesar o separare completă de China, ci reducerea riscurilor. Diversificarea furnizorilor, dezvoltarea producției europene și protejarea sectoarelor strategice devin alternative la dependența excesivă.
Sondajul ECFR nu demonstrează că germanii susțin automat tarife, restricții comerciale sau alte măsuri concrete împotriva companiilor chineze. El arată însă că percepția asupra Chinei s-a schimbat suficient de mult pentru ca Berlinul să aibă un spațiu politic mai larg de manevră.
Și securitatea intră în ecuație
Relația cu Beijingul nu mai este analizată exclusiv prin prisma comerțului.
În martie 2026, Uniunea Europeană a impus sancțiuni unor entități și persoane implicate în atacuri cibernetice împotriva statelor membre, inclusiv unor companii din China. Unul dintre cazurile menționate de Consiliul UE vizează compromiterea a peste 65.000 de dispozitive din șase state membre în perioada 2022-2023.
Pentru Germania, această evoluție adaugă o nouă dimensiune relației cu Beijingul: comerțul, investițiile și tehnologia se intersectează cu securitatea economică și cibernetică.
Astfel, ceea ce până ieri era privit în primul rând ca o relație comercială devine o problemă strategică.
Berlinul descoperă prețul vechiului model
Poate cea mai importantă schimbare nu este însă în politica externă, ci în economia germană.
Timp de ani, Germania a construit o parte importantă a prosperității sale industriale pe energie relativ ieftină, exporturi puternice și acces la piețe globale. China a fost una dintre piesele centrale ale acestui model.
Acum, exact această relație începe să fie reevaluată.
Competiția chineză lovește industria germană, tranziția energetică creează noi dependențe, iar presiunile asupra producției și ocupării forței de muncă obligă Berlinul să privească politica industrială printr-o lentilă de securitate economică.
Iar sondajul ECFR arată că societatea germană pare să fie pregătită pentru această schimbare.
Germanii nu resping neapărat comerțul cu China. Dar par să fi început să distingă între un partener comercial și un competitor strategic.
Pentru Berlin, aceasta poate fi una dintre cele mai importante schimbări de perspectivă ale ultimilor ani: China nu mai este doar piața pe care industria germană trebuie să o cucerească, ci și industria cu care Germania trebuie să concureze.
