Bogdan Spuza, UniCredit: E acum momentul să cumperi casă? Este. Pentru optimişti

Money.ro: Este acesta un moment bun pentru achiziţii imobiliare?

Bogdan Spuza: Este. Pentru că dobânzile sunt la niveluri reduse, iar preţurile sunt mai aproape de normal. Pentru cine mai speră să scadă, probabil că nu este momenul. Cred că acum depinde de situaţia fiecăruia. Nu cred că mai e momentul, în special pentru clienţii de retail, să facă investiţii speculative. Dacă chiria este mare şi o rată este uşor de susţinut, atunci este bine ca respectiva familie să îşi cumpere un apartament. Dacă chiria e mică, nu are niciun rost să plece de la două camere la trei camere, doar pentru că crede că preţurile nu mai scad.

(...) Această piaţă este strâns legată de veniturile populaţiei, de chirii, dar cel mai mult de cerere şi ofertă. Există încă o ofertă substanţială pe piaţă.  În momentul în care cererea îşi va reveni, adică, din estimările noastre, în a doua parte a anului, nu vedem motive de  reducere în continuare a preţurilor, pentru că am trăit trei ani de reduceri.

 

Un program Prima Casă orientat pe casele noi ar fi fost mai bun?

 

Nu. Nu credem acest lucru pentru că un program orientat pe construcţiile noi ar fi indus la o creştere a ofertei de locuinţe, pe o piaţă unde există supraofertă de locuinţe. Scăzând preţurile imobiliarelor, ar fi dus la un sentiment de reducere al averii oamenilor, care are un impact direct asupra cheltuielilor. În momentul în care te simţi mai sărac, cheltuieşti mai puţin, chiar dacă veniturile lunare rămân aceleaşi.

 

Au rămas riscanţi românii la credit? Există meserii, categorii riscante?

 

Ca orice bancă avem un sistem de evaluare a bonităţii clienţilor. Există anumite categorii, dar nu le-aş denumi ca şi categorii generice. Ci combinaţii de 4-5 variabile, care determină fişa bonităţii unui client. Sunt industrii care au fost mai lovite de criză, sunt industrii unde rotaţia de personal este foarte mare. Sunt categorii sociale care au probleme în plata ratelor pe care încercăm să le evităm sau unde ne uităm multe mai  atent.

 

Puteţi să daţi exemple?

 

Muncitorii tineri din construcţii...

 

Bugetarii intră?

 

Bugetarii, din fericire, nu. Nu am avut [probleme], chiar şi după restructurările puternice din sectorul guvernamental. Ne aşteptam la un impact mai mare. Nu a fost aşa, şi datorită măsurilor proactive pe care le-am luat de restructurare, de reorganizare a creditelor pentru familiile cu membri bugetari.

 

Ce soluţii oferiţi celor cu probleme?

 

În primul rând, nu oferim soluţii tuturor, oferim soluţii fiecăruia. Vedem dacă este nevoie de o regândire a creditului respectiv. Am putea să refinanţăm mai multe credite cu un credit, reducând rata. În situaţii punctuale, putem discuta despre perioade de graţie totale sau doar pentru principal. Cam acestea sunt metodele prin care noi putem să îi ajutăm pe clienţii noştri.

 

Cam câţi clienţi au avut nevoie de măsuri de restructurare?

 

Mai puţin de 10%.

 

Şi ajungem la executările silite. Clientul nu mai plăteşte ratele. I-aţi oferit soluţii de restructurare dar nu plăteşte în continuare, ce se întâmplă?

 

De cele mai multe ori, executările silite nu s-au făcut pentru un credit ipotecar luat pentru ca familia respectivă să locuiască în imobilul achiziţionat. Pentru că astfel de credite sunt aproape în 100% din cazuri plătite la timp. Executările silite au existat doar în acele cazuri în care clientul nu şi-a respectat poate a doua restructurare a creditului, şi de asemenea pentru proprietăţi luate în ideea de a le revinde sau a face dezvoltări ulterioare sau pentru închirieri.

 

Credem că banca trebuie să stea alături de client, dacă este de bună credinţă, pentru a nu afecta calitatea vieţii clientului.

 

Articolul 37 prim din legea 288/2010 (fosta OUG 50) spune că banca poate refinanţa un client fără a-i reevalua bonitatea sau garanţiile. Are sens acest articol, e aplicabil?

 

Este aplicabil fără să existe într-o lege, pentru că piaţa funcţionează înaintea legilor.

 

Dacă un împrumut are o dobândă foarte mare, iar costul de refinanţare este zero, cum este acum, atunci e normal ca banca să facă orice pentru a-şi ţine clientul respectiv, mai ales dacă este bun-platnic. Indiferent de ce spune articolul, băncile ţin la clienţii buni platnici şi fac tot posibilul pentru a contnua relaţia cu ei.

 

Şi aţi făcut asta până acu, aţi redus dobânzile la clienţi care plăteau dobânzi mai mari faţă de nivelul actual?

 

S-a întâmplat ca odată cu OUG 50 să trimitem scrisori clienţilor prin care i-am invitat să îşi transforme dobânda în Euribor + o marjă, pe care noi considerăm că e în piaţă, iar unii au ales să îşi transforme dobânda într-una fixă. Odată cu OUG 50, fiecare client a fost liber fie să îşi aleagă din piaţă, fie să aleagă una dintre cele două oferte.

 

Românii, tot cu creditele în euro?

 

Există un diferenţial de dobândă important, care în acest moment e de 5 pp, dacă ne uităm la dobânda de referinţă. Atât timp cât acest lucru se va păstra, creditele în euro vor fi preponderente, evident existând şi o stabilitate a cursului de schimb, cum este cazul acum.

 

Pentru creditele pe termen scurt, cererea e destul de mare pe lei, aproape jumătat. Când creditele sunt pe termen lung, atunci gradul de îndatorare este puternic afectat de 2, 3, 4 pp. Este aproape singura opţiune între lei şi euro.

 

Cu toate astea avem un împrumut de lei care are o dobândă de 10% pe ipotecar. Acum 4-5 ani, la euro erau astfel de dobânzi, şi lumea lua în euro. Primul credit pe care l-am luat - nu eram în sistemul bancar -, de la altă bancă, a fost cu o dobânda de 11%.

 

Cum a fost 2010?

 

Pentru noi, 2010 a fost un an în care am avut puţine oportunităţi de creştere şi destule bariere. Principalele oportunităţi au fost date de posibilităţile de refinanţare a creditelor. Ee asemenea, de existenţa unei pieţe care nu a fost atacată de prea mulţi competitori. De exemplu, în ceea ce numim noi Creditul pentru orice, cu ipotecă sau fără, unde am avut constant o cotă de piaţă mult peste de cota normală pe care noi o avem, cota de sucursală.

 

Dar, barierele date de schimbările legislative, de reducerile de personal din zona guvernamentală, de reducerile salariale, de scăderea valorii garanţiilor au fost destul de importante, ne-au afectat dezvoltarea.

 

Am avut o creştere de cotă de piaţă pe împrumuturi, dar nu la nivelul al care ne-am fi aşteptat.

 

Se va mai prelungi sitaţia din 2010 şi în acest an? Cel puţin pe partea legislativă pare să se fi stabilizat treaba.

 

Sunt unele semne că această perioadă de incertitudine a trecut, asta nu înseamnă că există un optimism în rândul clienţilor. Noi sperăm într-o perioadă de stabilizare, datorită faptului că în zona guvernamentală restructurările puternice s-au încheiat, nu încă şi pe zona companiilor, unde se anunţă anumite măsuri.

 

Aşteptăm ca încetul cu încetul, în special în partea a doua parte a anului, optimismul în rândul consumatorilor să revină, de aici să apară o nouă nevoie de investiţii, chiar şi în zona imobiliară.

 

Băncile vor reîncepe activitatea comercială mai puternică, dar nu toate băncile. Vor fi băncile mai pu ternice. În 2006-2008, băncile agresive erau băncile mici, acum băncile agresive sunt cele mari, cele puternice. Şi ne place să credem că ne aflăm şi noi printre ele.

 

Vor conta băncile mari, câte exact?

 

Vreo 6-7 bănci.

 

Va mai reveni acea euforie a creditului?

 

Nu, nu credem. Spre exemplu, acum, mai mult de jumătate dintre clienţii care iau credite de la noi, iau cu asigurare de protecţie împotriva şomajului. Asta arată că s-a schimbat comportamentul clienţilor, care acum sunt mai precauţi. Nu cred că o să revină creşterile de 30-40% în creditarea persoanelor fizice. Pentru că era nesustenabilă.

 

Cam cât ar fi o creştere sustenabilă?

 

Pe 2011 avem 7% pe tot portofoliul de credit pe tot sistemul bancar. 17% pe ipotecar. Şi în 2010 a fost o creştere pe ipotecar, venită, e drept, şi din programul Prima Casă.

 

Cât de important este sentimentul? Când să ne aşteptăm să crească încrederea, să revenim la ceea ce a fost în 2007?

 

Ca în 2007 nu vom ajunge prea curând.Pentru că economia şi populaţia, sperăm, nu va mai avea aceeaşi structură de consum generat de creditare. Dar de un optimism avem nevoie, şi credem că avem destule motive să putem fi optimişti în viitor.

 

IMM?

 

Din informaţiile noastre, creditarea a scăzut. Cel puţin pentru banca noastră, creditarea IMM a crescut. E dificil să credităm IMM în continuare, în special din cauza capitalizării reduse, a solvabilităţii reduse, a profiturilor reduse. Ele au suferit cel mai mult.

 

În 2011, IMM-urile vor fi pentru noi motorul de creştere al retail-ului. Pe deoparte cu ajutorul clienţilor pe care îi avem deja, care au trecut bine perioada de criză. Un alt motor este cel al IMM-urilor noi create de antreprenori cu ajutorul fondurilor europene. Avem un departament specializat pe firme mici şi mari, şi vedem aici o mişcare din ce în ce mai pozitivă. Putem să optimizăm structura financiară a IMM-urilor, astfel încât să reducem povara financiară a firmelor performante.

 

Adică?

 

Sunt foarte multe firme care au împrumuturi pe temen scurt, care pot fi transformate, cu investiţii, în împrumuturi pe termen lung. De asemenea, le putem oferi dobânzi mai gestionabile.

 

La un moment dat erau cele mai mari dobânzi pentru IMM. A rămas la fel situaţia?

 

Nu cred că a rămas la fel, pentru că IMM-urile bune sunt acum curtate de băncile bune. Nu are rost să ne uităm la o medie. Ne uităm la companiile viabile, cu o organizare financiară corectă, care în ultimii ani şi-au putut reduce costurile financiare. Evident trebuie să avibă şi o anumită capitalizare. Dacă eu am capital social de 2.000 lei şi vreau un credit de 100.000 lei, e destul de greu...

 

Şi dacă eşti start-up ce faci?

 

Putem să vorbim şi de start-up-uri. Dacă sunt create de antreprenori cu experienţă şi au garanţii normale, şi o capitalizare cât de cât, care să susţină credite.

 

Şi dacă eşti un tânăr antreprenor, la primul startup, unde te duci?

 

În primul rând la bancă să îţi deschizi un cont (râde, nr.). Dar pentru finanţare cred că sunt alte metode mai agresive pentru începerea unei afaceri, fie parteneri, fie fonduri de investiţii, fie business angels.

 

Dl. Patriciu spunea: nu mai mergeţi la bănci pentru finanţare, încercaţi cu private equity, venture funds..

 

Ăla este rolul lor. De multe ori se uită faptul că creditarea se face din banii deponenţilor, nu din banii băncilor care curg de la un robinet.