Între heavy și soft business

MONEY Magazine: Sunteți protagonista unor dezbateri înverșunate pe anumite teme și ați făcut subiectul unor adevărate campanii media în ultima vreme. De unde credeți că vi se trage?
Corina Vințan: Poate din curajul de a nu băga sub preș proiectele la care lucrez. Spre deosebire de alții, mi le asum și le apăr. În plus, ar fi cam greu să nu fiu luată drept țintă, din moment ce aproape toți clienții pentru care lucrez au businessuri care, de multe ori, prin importanța lor, fac agenda publică. Din păcate, există în România un mod extrem de speculativ, i‑aș spune, de a aborda subiecte importante și dificile. Astfel, reputații crescute cu grijă și în mult timp sunt fagocitate într‑o seară la televizor, unde publicului îi sunt fâlfâite prin fața ochilor așa-zise probe indestructibile, fără minimumul efort de argumentare și de găsire a unor conectori logici între probe și faptele acuzatului.

Ca să intrăm direct în cea mai recentă controversă, de ce o companie în pierdere ca Oltchim ar fi avut nevoie de serviciile firmei dvs.? Ați spus că unul din motivele pentru care managementul Oltchim v‑ar fi angajat a fost chiar acela de a comunica cu decidenții de la Ministerul Economiei. Ministerul Economiei este acționar la Oltchim. Cum vine asta?
În momentul în care dl Roibu, managerul de atunci al Oltchim, a venit la noi, Oltchim era prinsă în plină campanie media negativă, asumată de acționarul minoritar PCC. Era nevoie de o contraofensivă, cu atât mai mult cu cât Oltchim aștepta rezolvarea unor dosare la Bruxelles, dar și în justiție. Cea mai mare parte a acțiunilor noastre au fost strict îndreptate spre comunicarea justă a situației de la Oltchim. Nimeni nu‑și mai aduce aminte acum că, deși Oltchim era un subiect fierbinte în lista angajamentelor României cu FMI, la nivelul dezbaterii publice acest subiect nu există. Sau dacă există, publicului îi era servit doar scenariul celor de la PCC. Noi am fost cei care am recalibrat dezbaterea și am redefinit problema Oltchim, de la un scandal de sabotaj intern, cu răfuieli între management și acționarul minoritar, la importanța salvării Oltchim în vederea unei privatizări de succes.
În privința necesității unui terț de a pune în dialog două instituții ale statului sau chiar componente ale aceleiași instituții, asta ține strict de o deficiență a sistemului nostru politic și instituțional, și anume lipsa de coordonare și neîncrederea. Ca lobbyști, nu de puține ori, am fost puși în ipostaza ușor ridicolă de a institui, noi înșine, mecanisme de consultare între instituții pentru că acestea nu aveau reflexul de a comunica între ele. Iar la Oltchim era fix această situație, în momentul în care noi am fost angajați. Conducerea ministerului nu comunica cu managementul Oltchim, trena decizii și bloca procese importante. Ar fi total greșit ca, dintr‑o castitate inutilă, să nu admitem că aceasta este adevărata stare a instituțiilor statului.

Ce proiecte aveți în portofoliu?
Links Associates este în general implicată în proiecte care au de‑a face cu agenda publică și care fac subiectul unor politici publice, atât pe plan intern, cât și pe plan european. Proiectele la care lucrăm modernizează România, schimbă mentalități, creează premise noi și rezultate vizibile.
Ce fel de servicii oferiți? Sunteți unul dintre puținii consultanți care nu se sfiesc să afirme că fac lobby.
Oferim un pachet integrat de servicii în comunicare, de la Public Affairs până la relații publice, comunicare de criză, advocacy sau monitorizare și analiză de context. Totuși, dintre toate serviciile, activitatea principală este cea de lobby, sau, eufemistic spus, activitatea de Public Affairs. Deși încă un tabu la noi, mai ales din cauza conotațiilor negative atribuite termenului, în speță trafic de influență, cred că a venit momentul să ducem discuția la un alt nivel. Ceea ce încă nu se înțelege la noi este faptul că lobby‑ul este un proces legitim de consultare pe care diverse grupuri de interese – a se înțelege aici corporații, asociații, patronate, sindicate, simpli cetățeni – îl solicită autorităților de drept în vederea influențării unor decizii care îi privesc în mod direct. Cred că tabuul acestei activități provine din două surse: cunoașterea insuficientă a activității de consultanță în domeniul afacerilor publice, ceea ce lasă adesea loc fabulației și scenariilor conspiraționiste, și doi, derapajele de corupție ale unor decidenți. Toate aceste grupuri care fac lobby sunt grupuri legitime care fac în special o activitate de informare și pledoarie pentru o anumită cauză. Inițierea unui dialog cu autoritățile publice nu este ceva ilegitim, ci, dimpotrivă, este un demers absolut dezirabil pentru transparența și calitatea deciziei publice într‑un stat democratic.

Unde vedeți nișa de dezvoltare a companiei pe care o conduceți?
Am în plan deschiderea unui birou la Bruxelles. Am făcut deja câțiva pași în această direcție și mi‑aș dori foarte mult să putem lansa biroul în 2013. Ca membră a Uniunii Europene, România este tot mai des chemată să se pronunțe asupra reglementărilor propuse la nivel european și care, odată adoptate, trebuie implementate de către statele membre. Avem clienți vizați de aceste procese și, de multe ori, a trebuit să fim, în același timp, atât la Bruxelles, cât și în țară.

Mai aveți și alte planuri ambițioase?
Îmi doresc mult să combin experiența diplomatică din MAE și experiența antre­prenorială pentru a pune bazele celui mai îndrăzneț proiect de diplomație econo­mică care să servească intereselor României. Cred că în cei 22 de ani de muncă în domeniul comunicării am construit un network de oameni împreună cu care putem face posibil acest proiect ambițios.

Interacționați cu politicienii tot timpul. ­Politica nu vă tentează?
Deocamdată nu mă tentează. Sunt dispusă să pun umărul la profesionalizarea clasei politice. Apreciez tinerii care intră în politică și am speranțe că ei își vor înțelege menirea. În politică intri să dăruiești, nu să iei ceea ce tu nu ai fost capabil să‑ți oferi prin muncă. Politica nu trebuie să fie o scurtătură către bunăstare. Politica este cea mai nobilă activitate profesională și trebuie făcută de oameni capabili de noblețe.

În ultima vreme ați comunicat mult pe seama unui proiect de mentorat adresat studenților de la ASE. Spuneți‑ne mai mult. Cum a apărut ideea și ce vizați cu el?
Programul Lider Ovidiu se datorează în mare parte întâlnirii mele cu un om care mi‑a marcat ultimii ani și care credea cu tărie în puterea noilor generații de a schimba fața României de astăzi. Vrem ca prin acest program să contribuim la formarea unei noi garnituri de economiști și oameni de business, competitivi și capabili de inovație.
Este în același timp modul prin care eu înțeleg să întorc ceea ce mie mi s‑a oferit acum 22 de ani. Un afiș pe un perete la ASE care mi‑a schimbat viața. Lider Ovidiu este pe scurt un program care oferă studenților economiști oportunitatea unor stagii de trei luni în mari companii din România și dialogul direct cu lideri influenți din diverse domenii în cadrul Conferințelor Lider Ovidiu Talks.

Ce aduce nou acest program?
Programul oferă o combinație unică de inspirație, oportunitate și experiență. Aduce totodată un nou mod de a privi ciclul de studii superioare, pentru studenți, profesori și piața muncii. Implicit, ne propunem să contribuim la schimbarea unui sistem. Un sistem de educație încă rigid, neadecvat nevoilor elevilor și studenților, nepregătit pentru formarea tinerilor în conformitate cu cerințele pieței muncii. Prin acest program, care are practic o dublă componentă, cea de mentorat și cea de leadership, vrem să ajutăm studenții și implicit centrele universitare din care vin ei să devină mai dinamici și mai adaptați noilor condiții de muncă și de performanță. Studenții vor fi mai abili în ajustarea așteptărilor la realitățile pieței muncii, iar mediul academic va fi mai informat asupra aplicabilității specializărilor pe care le oferă studenților. În plus, companiile partenere vor avea la îndemână un nou instrument de recrutare a resursei umane, în care pot investi chiar de pe băncile facultății.
În etapa pilot acest program a oferit 74 de stagii de internship în 17 com­panii din domeniile cele mai diver­se, de la jurnalism economic, ­marketing, finanțe&bănci, vânzări, transporturi, turism, relații internaționale, conta­bili­tate&audit, construcții, industrie petro­lieră și până la telefonie mobilă. La aceste stagii s‑au înscris mai mulți studenți decât am anticipat. Ceea ce confirmă utilitatea unui astfel de program și mă moti­vează să implic cât mai multe companii, pentru că doar în acest mod pot să ofer oportunitatea acestui internship unui număr cât mai mare de studenți. 10% dintre studenții care au încheiat cu succes aceste stagii au primit oferte de muncă, ceea ce mă încurajează să continui.