Islanda se pregătește să voteze sâmbătă într-un referendum care poate relansa negocierile privind aderarea la Uniunea Europeană, suspendate de mai bine de un deceniu.
Deși pentru alegătorii islandezi dezbaterea are legătură în primul rând cu pescuitul, suveranitatea și economia, la Bruxelles scrutinul este privit și prin prisma unei mize mult mai largi: poziția strategică a insulei în Atlanticul de Nord și în regiunea arctică. Referendumul readuce în discuție o eventuală apropiere de UE la 17 ani după ce Islanda a făcut primul pas spre aderare, într-un context geopolitic radical diferit față de cel din 2009.
Islanda, punct strategic între Europa și America de Nord
Aflată în mijlocul Atlanticului de Nord, Islanda ocupă o poziție geografică deosebit de importantă. Insula se află între Europa continentală, Regatul Unit, Groenlanda și America de Nord și controlează indirect una dintre rutele maritime strategice ale Atlanticului. O importanță aparte o are zona cunoscută sub numele de GIUK Gap – spațiul dintre Groenlanda, Islanda și Regatul Unit. Regiunea reprezintă un culoar strategic pentru monitorizarea deplasării navelor și submarinelor rusești dinspre Peninsula Kola către Atlantic. În condițiile în care Arctica a devenit una dintre cele mai disputate regiuni geopolitice ale lumii, poziția Islandei capătă o importanță suplimentară. „Dacă vrei să aperi Europa, trebuie să aperi întreaga regiune”, este argumentul invocat de Sven Biscop, director general interimar al Institutului Egmont, care consideră că o apropiere mai puternică a Islandei de UE ar avea logică într-o perioadă în care relația Reykjavikului cu Washingtonul este supusă unor noi presiuni.
Islanda nu are armată. Securitatea rămâne legată de NATO
Aderarea la Uniunea Europeană nu ar transforma însă Islanda într-o putere militară și nici nu ar modifica radical arhitectura sa de securitate. Țara nu are forțe armate proprii și se bazează, în principal, pe NATO, al cărei membru fondator este din 1949, precum și pe acordul bilateral de apărare cu Statele Unite, semnat în 1951. În acest scenariu, eventualul statut de membru UE ar avea mai degrabă o dimensiune politică și strategică. Bruxelles-ul ar căpăta o voce mai puternică într-o zonă în care interesele europene, americane, ruse și chineze se intersectează tot mai vizibil.
De ce revine acum în discuție aderarea la UE
Islanda a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană în 2009, în timpul unei crize financiare devastatoare pentru economia țării. Negocierile au avansat în anii următori, dar au fost ulterior suspendate, iar proiectul european a trecut în plan secund.
Situația geopolitică este însă diferită în 2026.
Războiul din Ucraina, competiția strategică dintre marile puteri și interesul tot mai mare pentru Arctica au modificat calculele de securitate ale statelor europene. În același timp, revenirea lui Donald Trump la Casa Albă a readus în centrul atenției relația Statelor Unite cu Europa și viitorul Groenlandei. Analiștii avertizează însă că referendumul islandez nu trebuie interpretat simplist ca un vot împotriva Washingtonului. Miza este mai degrabă diversificarea relațiilor strategice și reducerea dependenței de un singur partener, într-un moment în care mediul internațional este tot mai imprevizibil.
Pescuitul, problema care poate complica negocierile
Dacă referendumul va deschide calea către reluarea negocierilor, Islanda va avea totuși de trecut peste câteva probleme dificile. Cea mai sensibilă este pescuitul. Alături de agricultură, acest domeniu nu a fost deschis în negocierile precedente și reprezintă una dintre principalele probleme pentru Reykjavik. Pescuitul are o importanță economică și politică majoră pentru Islanda, iar orice modificare a regulilor privind accesul la resursele maritime ar putea genera opoziție internă. Paradoxal, Islanda este deja foarte apropiată de UE din punct de vedere economic. Țara face parte din Spațiul Economic European din 1994, ceea ce înseamnă că a preluat deja o mare parte din legislația europeană și este integrată în piața unică.
Aderarea ar presupune, prin urmare, mai puține schimbări în anumite domenii decât în cazul altor state candidate.
Rusia schimbă ecuația extinderii europene
Un alt element care diferențiază actualul moment de tentativa din 2009 este rolul Rusiei.
În urmă cu aproape două decenii, problema extinderii UE nu era analizată prin prisma actualei confruntări geopolitice dintre Rusia și Occident. Astăzi, orice extindere europeană spre nordul Atlanticului sau către vecinătatea Rusiei poate avea și o componentă strategică.
În cazul Islandei, poziția geografică este esențială. O apropiere mai mare de UE ar consolida prezența politică europeană într-o zonă aflată la intersecția intereselor militare și economice ale mai multor puteri.
Comisia Europeană a ales să nu facă declarații publice importante cu privire la referendumul islandez. Prudența este explicabilă. Orice mesaj venit de la Bruxelles în timpul campaniei ar putea fi interpretat drept o încercare de influențare a alegătorilor și ar putea alimenta tocmai argumentele celor care se opun unei apropieri de UE. Pentru moment, Uniunea Europeană a preferat să urmărească rezultatul fără să transforme referendumul într-o dispută între Reykjavik și Bruxelles.
Un posibil semnal pentru Ucraina, Republica Moldova și Balcanii de Vest
Votul din Islanda are însă o semnificație care depășește relația dintre această țară și Uniunea Europeană. La Bruxelles se discută tot mai intens despre formule de integrare graduală, aderare asociată și viteze diferite pentru statele care aspiră la statutul de membru. Printre țările aflate în centrul acestor dezbateri se numără Ucraina, Republica Moldova și statele din Balcanii de Vest.
