Astăzi în istorie, 17 august: Rusia intră în default și prăbușește rubla

Pe 17 august 1998, guvernul rus condus de premierul Serghei Kirienko a anunțat trei lovituri simultane: devalorizarea rublei, moratoriu de 90 de zile asupra plăților către creditorii externi și un default pe datoria internă în ruble, faimoasele obligațiuni GKO. Într-o singură zi, una dintre cele mai mari economii ale lumii a spus practic că nu-și mai plătește datoriile. Rubla, care se tranzacționa în jur de 6 ruble pe dolar, avea să ajungă la peste 21 de ruble câteva luni mai târziu.

Randamente de 200% și un butoi de pulbere

Semnalele erau acolo de luni de zile, dar prea mulți investitori le-au ignorat pentru că lăcomia bătea frica. Obligațiunile GKO ofereau randamente amețitoare, în unele momente peste 100%, iar spre final chiar spre 200% anualizat. Nimeni nu plătește asemenea dobânzi dacă lucrurile merg bine. Rusia depindea masiv de exportul de petrol, iar prețul barilului căzuse sub 12 dolari, sufocând bugetul. Peste toate astea venise criza asiatică din 1997, care golea buzunarele investitorilor din piețele emergente.

Cu doar o lună înainte, în iulie 1998, FMI aranjase un pachet de sprijin de aproximativ 22,6 miliarde de dolari. Mulți credeau că o țară cu arsenal nuclear și resurse imense pur și simplu nu poate da faliment. Era iluzia clasică a garanției implicite. Indicele bursier RTS pierduse deja aproape trei sferturi din valoare de la vârful din 1997, dar speranța murea greu.

Când Moscova a doborât un fond din Connecticut

Adevărata lecție a lui 1998 nu e despre Rusia, ci despre cât de conectate erau piețele. Long-Term Capital Management, un fond american cu doi laureați Nobel în echipă, pariase cu efect de levier uriaș pe convergența spread-urilor. Defaultul rusesc a mișcat piețele exact invers față de modelele lor. Pierderile au explodat, iar Rezerva Federală a fost nevoită să orchestreze un salvamar de circa 3,6 miliarde de dolari din partea unui grup de bănci, de teamă că prăbușirea fondului ar contamina întregul sistem financiar. Un guvern din Moscova aproape că a spulberat un fond dintr-un orășel din Connecticut. Asta a schimbat felul în care reglementatorii priveau riscul sistemic și efectul de levier.

Randamentul mare e chiria plătită pentru risc

Ori de câte ori vedeți dobânzi care par prea bune ca să fie adevărate, întrebați-vă cine e de cealaltă parte a mesei și ce știe el, iar voi nu. La BVB și pe piața românească de titluri de stat lucrurile sunt astăzi mult mai stabile, dar principiul rămâne valabil pentru orice obligațiune corporativă cu cupon spectaculos sau orice emisiune de pe piețe periferice. Un randament dublu față de piață nu e un cadou, e o factură de risc pe care cineva o va plăti mai devreme sau mai târziu. În 1998, factura a venit brusc, într-o singură zi de august, și a costat mult mai mult decât credea oricine.