„Mie mi‑a venit foarte greu să mă obiș­nuiesc, dar aici (casa de avocatură Bi­riș‑Go­ran – n.r.) toată lumea își spune pe nume. Domnul Bi­riș, pardon, Gabriel Biriș, le spune pe numele mic colaboratorilor mei. Eu și acum, după atâția ani, le spun pe numele de familie... M‑am obișnuit așa și mi se pare o formă de respect... Dacă le‑aș spune pe numele mic, ar crede că e ceva în neregulă“, se amuză Leonard Orban (52 de ani), la finele unui interviu dominat de „domni“ și „doamne“, presărat, din când în când, și cu elemente de bruxelleză, semn al unei obișnuințe înrădăcinate.


De altfel, pentru Leonard Orban (fost comisar european, fost ministru, fost consilier prezidențial, actual partener al Orban Biriș European Consultants) este pentru prima dată, în 20 de ani, când vine la lucru într‑un birou privat – „Înainte să intru, prin concurs, ca expert parlamentar în relația cu Uniunea Europeană, am lucrat la Institutul de Cercetare în Tehnologia Construcțiilor de Mașini“. Și atunci, ca și acum, „terții“, cum îi numește, adică prietenii și familia, au jucat un rol important – de concursul organizat de Parlament a aflat prin intermediul „terților“, înființarea societății Orban Biriș este rezultatul propunerii unui „terț“. „Până în luna februarie, nu îl cunoșteam personal pe domnul... aaa, pe Gabriel Biriș.“


O ALTFEL DE ÎNCERCARE. Înființarea noii societăți de consultanță reprezintă o variantă de reîntoarcere în lumea liberă, după anii de la Ministerul Integrării sau din Comisia Europeană. „Experiența de comisar european a fost fabuloasă, dacă ne gândim la ce înseamnă această poziție – participi efectiv la luarea deciziilor, valabile pentru o întreagă Europă. Dar, odată ce ai trecut de această «vârstă», opțiunile îți sunt limitate. Desigur, poți să te întorci în lumea academică – de altfel, sunt profesor la Universitatea Româno‑Americană, sau să devii europarlamentar, deși eu nu sunt membru al vreunui partid politic, dar mai mult ce ți‑ai putea dori?“ se întreabă retoric Orban. „Este felul în care îmi pot folosi experiența acumulată“, explică el. „Eu mă bucur de o imagine bună, ca rezultat al acțiunilor mele, zic eu. Acum, mi‑o pun la bătaie din nou, în sensul că vreau să construiesc ceva pe termen lung, să pun pe picioare o societate care să fie un partener solid, pe termen lung, companiilor care au nevoie de consultanță“, declară Orban.


Tot experiența de comisar european l‑a ajutat, spune el, din punct de vedere financiar, în așa fel încât să fie „relaxat“ și în privința investiției în noua firmă, ce s‑a ridicat până la 30–50.000 de euro. „Suntem parteneri egali (50–50) eu și Gabriel Biriș. Este o firmă cu un număr limitat de angajați – patru. Dar avem marele avantaj că beneficiem de expertiza în domeniul juridic a casei de avocatură Biriș Goran și de faptul că ei sunt deja cunoscuți pe piață. Nu pornim chiar de la firul ierbii“, explică Leonard Orban. De altfel, mai spune Orban, societatea nu și‑a fixat vreo țintă anume de buget pentru anul acesta – „Luăm lucrurile ușor, pas cu pas“. Cele mai mari „investiții“ merg către salarii și către zona de publicitate. „Mda, la început cred că va trebui să facem de toate, chiar și un pic de chirurgie, să lăsăm să curgă sânge... în mod cert, vor veni și clienți care știu că am fost comisar, sperând că pot să întorc ceva, că pot să înlătur problemele pe care le întâmpină în derularea proiectelor finanțate din fonduri europene din exercițiul bugetar actual“, spune Orban. „Va fi o problemă reală alegerea contractelor care să aibă șanse serioase de succes“, mai crede el.


„Da, la început va fi nevoie de activism, vom încerca să mergem noi în întâmpinarea clienților. După care, lucrurile se vor lega – clienții te recomandă altor clienți și tot așa...“, conchide el.


CE VREA ORBAN BIRIȘ. Mai exact, compania vrea să fie o interfață între firmele românești, indiferent de ordinul lor de mărime, și instituțiile locale. „România, atunci când merge în Comisia Europeană și susține o poziție, acea poziție este formulată pe baza unor consultări ale companiilor din piață“, explică Orban mecanismele. „Dar, de obicei, timpul în care trebuie să realizezi consultările este limitat sau actorii din piață nu își fac cunoscute pretențiile. Noi ne propunem să adunăm și să coagulăm pozițiile companiilor, în așa fel încât propunerile care ar fi avansate de România să le fie benefice sau să reflecte corect situația existentă în piață, să adaptăm procesul decizional la nevoile pieței“, mai spune el.


O altă „linie“ de business pe care o are în vedere Orban Biriș este activitatea de lobby/advocacy, Leonard Orban și echipa propunându‑și să aibă „intervenții“ și pe lângă instituțiile europene. „Una este să ajuți la formarea poziției țării tale și alta este să intervii direct pe lângă Parlamentul European, prezentând argumente solide oamenilor care fac parte din procesul decizional“, arată Orban.


Orban Biriș mai vrea să acorde „sprijin“ companiilor „pentru a înțelege din timp ce presupune accesarea de fonduri europene, pentru a se alinia și a face modificările necesare, în accord cu prevederile legislației“, dar și „statelor care doresc să adere la Uniunea Europeană“, în eventualitatea în care toate lucrurile merg bine și compania se va extinde – „Nu exclud nici un punct de lucru la Bruxelles“.


O IMAGINE DE VÂNZARE. Pe lângă Leonard Orban – omul care a negociat, efectiv, alături de Vasile Pușcaș, aderarea la Uniunea Europeană, din echipă mai fac parte și oameni care au formulat documentele aderării. Cu alte cuvinte, Orban Biriș are teoreticieni de primă mână. Vor reuși ei, însă, să facă „chirurgie“ de adevărat și să transforme Orban Biriș în business?


„După mine, este de foarte bun augur înființarea acestei societăți“, comentează Dragoș Pîslaru, directorul general al GEA Strategy&Consulting, o firmă de consultanță pe fonduri europene, înființată în 2006, ce a înregistrat la finele anului trecut venituri de peste două milioane de euro. „Din cel puțin trei considerente. În primul rând, și‑au ales o nișă foarte interesantă – afaceri europene, nu doar fonduri europene. Societatea noastră, în sine, duce lipsă de astfel de consultanță, care să vină cu implicare în deciziile ce se iau la nivel european, care să facă advocacy sau lobby. Apoi, un alt punct forte este acela reprezentat de îmbinarea activității legale cu cea din zona fondurilor europene, dar și de imaginea pe care o au cei doi actori principali – Leonard Orban și Gabriel Biriș, care va atrage multe tipuri de clienți. În plus, fiecare este o valoare intrinsecă, fiecare are o confirmare, reprezintă o «poziție» testată“, comentează Pîslaru. Directorul Gea mai aduce în discuție și faptul că, „în peisajul de consultanță românesc“, care nu rareori este marcat de neîncredere, „este nevoie de un jucător mai important, mai vizibil, care să aducă și asupra pieței o imagine mai bună“.


La capitolul bariere, Dragoș Pîslaru vorbește de „lipsa de educație a pieței“, care, pe românește, se traduce prin aceea că firmele nu sunt interesate neapărat de calitate, cât de preț. Prin urmare, se poate spune că firmele ar angaja mai degrabă un consultant ieftin, decât unul bun, dar care costă.


Dorin Bodea, sociolog și trainer specializat în domeniul resurselor umane, vede și el o problemă în gradul de educare al pieței, dar și în „birocrația“ presupusă de fondurile europene. „Ca să poți avea acces la fonduri europene, sau, mai bine zis, ca să ai șanse să accesezi, ar trebui să ai un partener din zona publică. Doar că din experiență știu că statul, de obicei, îți cere să angajezi experți, care nu știi exact ce fac, dar pe care trebuie să îi ții pe un salariu până îți recuperezi banii. Ceea ce reprezintă o cheltuială serioasă, ce mulți nu o înțeleg. Dar, da, din câte am văzut eu, managerii sunt foarte interesați să atragă fonduri europene, ca să se poată dezvolta“, spune Dorin Bodea. „Firma se bucură de reputația bună a partenerilor. Dacă vor gândi proiecte care să angreneze sectoare, domenii, regiuni, sigur vor atrage clienți. Eu știu, de pildă, companii din industria de mobilă – care exportă, respectă standardul de calitate, asigură salarii, dar care nu mai au resurse pentru a se putea dezvolta. Deci, da, loc pe piață există. Dar depinde foarte mult și de ceea ce își propun să realizeze“, mai este de părere Bodea.


În fond, însă, nimeni nu poate spune cu exactitate cum anume vor decurge lucrurile – nici la Cluj experimentul „consultanță altfel pentru fondurile europene“ nu s‑a finalizat: Vasile Puș­caș, fostul șef al lui Leonard Orban, negociatorul‑șef pe relația cu Uniunea Europeană, a fost ales membru în Consiliul de Administrație al Băncii Transilvania pe perioada 2012–2014, după ce anterior fusese consilier pentru programe europene, tocmai pentru „bagajul“ reputațional și pentru puterea sa de a deschide ușile europene. „Sub această platformă de lucru, BT a reunit soluții de consultanță și de finanțare care permit beneficiarilor fondurilor nerambursabile să poată îndeplini cu mai mare ușurință condițiile de aprobare cerute de autorități. Soluțiile financiare aduse de BT rezolvă problemele întreprinzătorilor încă din momentul intenției de accesare a fondurilor nerambursabile, asigurând astfel un grad ridicat de predictibilitate a proiectului“, se arăta într‑un comunicat al băncii anul trecut.


Pe de altă parte, gradul mic de absorbție (capacitatea de a atrage fonduri europene) ar putea, de asemenea, să spună ceva despre cum arată piața. Mai exact, la finele lui martie, potrivit cifrelor oficiale, rata totală de absorbţie ajunsese la 13% pe fondurile structurale și de coeziune, adică 2,5 miliarde de euro din totalul de 19,6 miliarde de euro alocați României în exercițiul financiar multianual ce se încheie anul acesta.
Dar acesta este zgomotul de fond. Încercând să acopere rumoarea, Orban Biriș dă de veste că își caută un loc bun pe piață.

 

CV european


Este de formație inginer – prima sa slujbă a fost la Întreprinderea de Tractoare de la Miercurea‑Ciuc, și economist – a urmat și cursurile ASE, Facultatea de Management, și spune că asta l‑a ajutat în ca­rieră – „Nu mă sfiesc să iau decizii. Dimpotrivă, sunt extrem de rapid“, susține Orban cu mândrie.


1. EXPERT. Începând cu toamna lui 1993, Leonard Orban devine, în urma unui concurs, expert parlamentar în relația cu Uniunea Europeană, în cadrul Departamentului de Relații Externe al Camerei Deputaților. Practic, spune el, pregătea intervențiile parlamentarilor, se ocupa de organizarea vizitelor oficialilor europeni, scria discursuri, făcea lobby, „mă ocupam de tot ce însemna activitate diplomatică pe plan parlamentar“. „Vizitele la fața locului erau cele mai eficiente forme de a‑i convinge pe europeni de cum merg cu adevărat lucrurile“, declară Orban. Dintre colegii din acele vremuri, menționează numele lui Bogdan Torcătoriu, care, ulterior, a devenit primul funcționar internațional la APCE. Momentele de criză gestionate de care își amintește – adopțiile internaționale, tratamentul față de minorități, tratamentul homosexualilor.

2. NEGOCIATOR. Din 2001, devine adjunctul negociatorului‑șef, Vasile Pușcaș, la solicitarea acestuia. „Am fost responsabil de coordonarea tehnică a negocierilor de aderare“, își amintește Orban. „Negocierea cea mai dură, însă, nu era la Bruxelles, ci în țară, unde aplicarea legislației comunitare însemna schimbare, afecta interesele multor actori de pe piață și nu era deloc simplu să convingi companiile să accepte modificările respective“, mai spune Leonard Orban. S‑au negociat, la momentul respectiv, 50 de perioade de tranziție (derogări de la aplicarea unor prevederi), cele mai multe, comparativ cu restul statelor din valul nostru de aderare.


3. COMISAR. Din 2006 devine primul român care ocupă poziția de comisar european (echivalentul poziției locale de ministru) pentru multilingvism. „S‑a tot comentat că a fost un portofoliu nesemnificativ. Portofoliul, dimpotrivă, este foarte delicat si sensibil. Limba înseamnă, până la urmă, identitate. În calitate de comisar, am fost în locurile cele mai complicate“, se revoltă Orban. Potrivit datelor oficiale ale Parlamentului European, bugetul gestionat de Orban s‑ar fi ridicat la 1,2 miliarde de euro, iar în subordinea sa s‑ar fi aflat peste 3.000 de persoane. „Dincolo de portofoliul tău, în calitate de comisar, trebuie să fii la curent cu tot ce se întâmplă, pentru că ești parte a procesului decizional. Și nu poți lua o decizie în necunoștință de cauză“, mai completează Orban.

 

O soluție „încercată“


Retragerea de la stat la privat este o cale ce a fost încercată de mai mulți demnitari, un sens care funcționează de ani buni. Pe cei mai mulți, pozițiile deținute îi împiedicau să accepte ceva mai puțin „provocator“.


1. CĂTĂLIN PREDOIU. Avocat, a ocupat fotoliul de ministru al Justiției între 2008 și 2012. Numele său a revenit în atenția publică la fiecare „vacanță“ a postului de la Justi­ție. Și‑a vândut, încă din 2008, părțile sociale pe care le deținea la casa de avocatură Zamfirescu Racoți Predoiu (rebranduită în Zamfirescu Racoți&Partners) și și‑a înființat încă de anul trecut propriul cabinet.


2. CRISTINA TRĂILĂ ȘI SEVER VOINESCU. Cristina Trăilă, fostul șef al Autorității Naționale de Reglementare și Monitorizare a Achizițiilor Publice, și Sever Voinescu, fost deputat de Prahova al Partidului Democrat Liberal, și‑au deschis, împreună, casa de avocatură Trăilă & Voinescu. Cei doi mizează pe „expe­riența acumulată“ în domeniul achizițiilor publice, dreptului comercial, dreptului penal al afacerilor sau contencios administrativ. Dar cei doi avocați se arată pregătiți să ofere servicii de consultanță și pe anumite ramuri de drept pentru care, în acest moment, nu există cerere. „Va exista, cu certitudine, o piață, în momentul în care statul va restrânge pachetul minimal de servicii de sănătate“, anticipează Sever Voinescu.


3. VASILE DÂNCU ȘI SZOLT NAGHY. Ceea ce îi unește pe cei doi foști miniștri din guvernul Năstase (Dâncu) și Tăriceanu (Naghy) este omul de afaceri Arpad Paszkany. Dacă Vasile Dâncu este proprietar al ziarului „Transilvania Reporters“, partea sa din Transilvania Media, în care a fost acționar alături de Paszkany, Naghy este cel care gestionează componente de imobiliare din businessul lui Paszkany. El este cel care ar fi trebuit să aducă lanțul Sheraton în România. Dâncu mai deține și Institutul de Evaluare si Strategie – IRES.