Ajungi în Piaţa Universităţii şi te simţi ca într-o seară dintre cele mai reuşite din Vama Veche. Câteva sute de tineri produc un sunet asurzitor, dar plăcut. Peturi umplute cu pietricele, tobe, tamburine, steaguri, pancarde şi voie bună. Zgomotul produs de ei nu e un sunet nervos sau disperat. Nici măcar nu seamănă cu sunetul unui protest.
E acelaşi spirit pe care îl vezi în Vama Veche, spre exemplu. Tineri care petrec timpul împreună şi sunt uniţi de o idee, sunt uniţi în gândire. Oameni tineri sau chiar dacă nu sunt toţi tineri, cel puţin par tineri în gândire. Oameni care au ocupat bulevardul acela cu şase benzi, pe care ziua circulă mii de maşini. Când se lasă seara, de nouă zile încoace, bulevardul din faţa Universităţii Bucureşti devine al lor. Nu e un câmp de luptă. Pare mai mult locul în care ei luptă pentru o idee, nu pentru un obiectiv precis.
