România este unul dintre cei mai constanți aliați ai Statelor Unite pe flancul estic al NATO, însă instabilitatea politică și lipsa de predictibilitate legislativă împiedică dezvoltarea la adevărata capacitate a parteneriatului strategic dintre cele două țări. Este concluzia unui raport publicat de Heritage Foundation, unul dintre cele mai influente think tank-uri conservatoare de la Washington.
Documentul, intitulat „Relațiile SUA–România: un parteneriat pivotal într-o regiune instabilă” și semnat de Jordan Embree și Anthony Kim, susține că România are o poziție strategică dificil de înlocuit în regiunea Mării Negre. Autorii consideră însă că avantajele geopolitice ale Bucureștiului trebuie dublate de o economie mai puternică, de un cadru legislativ mai predictibil și de o contribuție militară mai consistentă în NATO.
Raportul transmite astfel un mesaj în două direcții: România este considerată un aliat serios și de încredere pentru Washington, dar Statele Unite ar avea interesul ca Bucureștiul să își rezolve problemele interne care limitează potențialul acestui parteneriat.
România, un aliat important pe flancul estic
Heritage Foundation apreciază că Bucureștiul a păstrat timp de aproape trei decenii o orientare constant pro-occidentală, într-o regiune în care pozițiile unor state au fost mai ambivalente față de relația transatlantică.
România găzduiește sistemul antirachetă Aegis Ashore de la Deveselu și dezvoltă baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu, care va deveni una dintre cele mai mari infrastructuri militare ale NATO. În același timp, Bucureștiul dezvoltă la Doicești un proiect de reactoare modulare mici cu tehnologie americană, susținut financiar și instituțional de parteneri americani.
Raportul amintește și decizia României de a exclude furnizorii considerați cu risc din infrastructura 5G, considerată de autorii documentului un alt semn al alinierii strategice cu Washingtonul.
Marea Neagră este, în viziunea Heritage Foundation, una dintre piesele centrale ale acestei relații. Regiunea are o importanță militară evidentă, dar și o miză economică majoră, prin infrastructura energetică și rețelele de comunicații care o traversează.
Comerțul crește, dar investițiile americane încetinesc
Relația economică dintre România și Statele Unite a crescut în ultimii ani, însă autorii raportului consideră că potențialul este încă departe de a fi exploatat.
Exporturile României către SUA au ajuns la 6,4 miliarde de dolari, ceea ce transformă Statele Unite în a 15-a piață de export a României și în cea mai importantă piață din afara Uniunii Europene. Exporturile americane către România se ridică la aproximativ 3 miliarde de dolari și sunt concentrate în special pe utilaje, echipamente de transport și sisteme de apărare.
Potrivit raportului, SUA sunt cel mai mare investitor din afara UE în România, cu un stoc de investiții străine directe de peste 9 miliarde de dolari. Aceste investiții susțin peste 120.000 de locuri de muncă.
Problema apare însă în cazul investițiilor americane greenfield. Heritage Foundation susține că acestea au încetinit, iar unul dintre principalele motive invocate de companii este lipsa de predictibilitate instituțională.
„Fiabilitate externă”, dar prea puțină predictibilitate internă
Raportul critică în special modificările legislative frecvente și utilizarea ordonanțelor de urgență pentru schimbarea regulilor fiscale.
Potrivit autorilor, modificările făcute într-un timp foarte scurt asupra impozitării companiilor, regimului microîntreprinderilor sau contribuțiilor sociale cresc costurile de operare pentru investitori și fac mai dificilă planificarea pe termen lung.
Problemele economice sunt amplificate, în opinia Heritage Foundation, de instabilitatea politică de la București. Autorii indică inclusiv blocajul politic în care doi candidați la funcția de premier nu au reușit să obțină votul Parlamentului.
Mesajul raportului este formulat foarte clar: România este un partener strategic fiabil pentru SUA și NATO, dar Washingtonul ar trebui să încurajeze Bucureștiul să transforme această fiabilitate externă într-o predictibilitate internă mai mare.
Heritage Foundation amintește și propria evaluare privind libertatea economică a României, unde economia este încadrată în categoria celor moderat libere. Printre reformele considerate necesare sunt menționate îmbunătățirea sistemului judiciar, consolidarea luptei anticorupție, eliminarea unor rigidități de pe piața muncii și modernizarea sectorului financiar.
România poate deveni furnizorul de energie al regiunii
Energia este una dintre principalele oportunități pe care raportul le identifică pentru parteneriatul româno-american.
Heritage Foundation recomandă administrației Trump și Congresului să sprijine transformarea României într-un furnizor regional de energie, în special prin dezvoltarea proiectului Neptun Deep din Marea Neagră.
Autorii consideră că investițiile americane sunt importante pentru exploatarea gazelor de mare adâncime și recomandă reluarea discuțiilor privind conectarea producției românești la Coridorul Vertical, infrastructură considerată esențială pentru securitatea energetică a Balcanilor și Europei Centrale.
Raportul cere, de asemenea, finalizarea aprobării tranzacției prin care Carlyle Group ar urma să preia activele internaționale ale Lukoil, inclusiv rafinăria Petrotel de la Ploiești. În viziunea autorilor, această operațiune ar contribui la reducerea unei pârghii economice a Rusiei în regiune.
Un alt domeniu în care Washingtonul este încurajat să sprijine România este cel al mineralelor critice, pentru care raportul solicită mai multă transparență privind oportunitățile de extracție și rafinare.
Washingtonul vrea o Românie mai prezentă militar în regiune
Parteneriatul de securitate rămâne însă componenta centrală a relației dintre cele două țări.
Raportul inventariază principalele programe de modernizare ale Armatei Române: extinderea flotei de F-16, achiziția celor 32 de avioane F-35, sistemele Patriot, HIMARS și K9, tancurile Abrams, transportoarele Lynx, bateriile de coastă Naval Strike Missile și alte sisteme destinate creșterii capacității de apărare.
Heritage Foundation amintește și proiectul de modernizare a bazei de la Mihail Kogălniceanu, în valoare de 2,5 miliarde de euro. La finalizarea lucrărilor, infrastructura ar urma să poată găzdui aproximativ 20.000 de militari.
În același timp, autorii consideră că România ar putea avea un rol mai important în apărarea flancului estic al NATO.
Una dintre recomandările concrete este ca Bucureștiul să își extindă participarea cu forțe rotaționale în Polonia, în cadrul Prezenței Înaintate Consolidate a NATO, astfel încât militarii români să poată prelua contribuția britanică. O asemenea schimbare ar permite Londrei să își concentreze mai multe forțe asupra statelor baltice.
România, parte din industria europeană de apărare
Raportul vede și o oportunitate industrială în creșterea cheltuielilor militare.
Este menționat viitorul Centru de Excelență NATO pentru Muniție de la Dragomirești, care ar urma să producă muniție de 122 mm și 155 mm pentru partenerii din Alianță. Proiectul este finanțat printr-un împrumut din fonduri americane.
În acest context, autorii susțin indirect ideea că România nu ar trebui să fie doar cumpărător de echipamente militare, ci și să își dezvolte capacitatea industrială și să devină furnizor pentru aliați.
Pentru Washington, o Românie capabilă să producă mai multă muniție, să întrețină echipamente militare și să susțină logistic operațiunile NATO ar însemna un aliat mai valoros și o regiune mai rezilientă.
Visa Waiver rămâne o problemă
Raportul abordează și dosarul Visa Waiver, după ce desemnarea României pentru program, făcută în ultimele zile ale administrației Biden, a fost suspendată și ulterior revocată de administrația Trump.
Unul dintre principalele obstacole rămâne rata de refuz a vizelor de nonimigrant, care a fost de 8,41% în anul fiscal 2025, peste pragul cerut de program.
În schimb, rata depășirii perioadei legale de ședere s-a îmbunătățit semnificativ, de la 3,75% în anul fiscal 2022 la 1,01% în anul fiscal 2024.
Heritage Foundation consideră că dezvoltarea economică a României și crearea unor oportunități mai bune în țară ar putea contribui inclusiv la reducerea presiunilor care alimentează migrația.
Miza ucraineană și rolul României în regiune
Raportul îi atribuie Bucureștiului un rol important și în reconstrucția Ucrainei.
Autorii propun ca Statele Unite să sprijine proiectul românesc al unei Alianțe Regionale pentru Reconstrucția Ucrainei, care ar putea deveni componenta civilă a eforturilor europene de reconstrucție.
Poziția geografică a României este considerată un avantaj major. Portul Constanța și conexiunile rutiere și feroviare către Ucraina pot transforma țara într-un nod important pentru transportul materialelor și echipamentelor necesare reconstrucției.
Heritage Foundation citează estimarea Băncii Mondiale potrivit căreia necesarul de reconstrucție al Ucrainei se ridică la aproximativ 588 de miliarde de dolari.
Mesajul Heritage Foundation pentru București
Dincolo de recomandările punctuale, raportul transmite un mesaj simplu: Washingtonul vede România ca pe un aliat strategic important, dar consideră că Bucureștiul nu își valorifică încă întregul potențial.
Poziția geografică, apartenența la NATO și UE, resursele energetice, infrastructura militară și orientarea transatlantică oferă României o poziție privilegiată în regiunea Mării Negre. Dar pentru ca aceste avantaje să se transforme în influență regională, ele trebuie susținute de o economie mai competitivă, investiții mai mari și un cadru politic și legislativ previzibil.
„Pregătirea militară nu poate exista într-un vid economic”, este una dintre ideile centrale ale documentului.
Pentru administrația americană, miza este ca România să devină nu doar un teritoriu strategic pe flancul estic al NATO, ci un adevărat furnizor de securitate, energie și capacitate industrială pentru întreaga regiune.
Iar pentru București, raportul reprezintă și un avertisment: parteneriatul strategic cu Washingtonul este solid, însă avantajele geopolitice ale României nu pot compensa la nesfârșit instabilitatea politică și lipsa de predictibilitate economică.
