„Investitorii ar trebui să aibă un motiv de îngrijorare când portofoliile lor sunt prea active. Câteodată cel mai greu lucru de făcut este să nu faci nimic, ani întregi, și să lași strategia să lucreze."
— David Swensen, „Pioneering Portfolio Management" (2000)
Omul care a schimbat modul în care investesc universitățile
David Swensen a condus fondul de dotare al Universității Yale timp de peste trei decenii, până la moartea sa în 2021. Când a preluat portofoliul în 1985, acesta valora aproape 1 miliard de dolari. L-a lăsat la peste 30 de miliarde. Nu prin tranzacționare frenetică, ci prin exact opusul. A construit o alocare pe termen foarte lung și apoi a avut disciplina rară de a nu se atinge de ea când toți ceilalți intrau în panică. Fraza de mai sus vine din cartea lui, considerată un manual serios pentru managementul instituțional, dar ideea din spatele ei se aplică oricui are un cont de brokeraj.
Agitația care costă mai mult decât greșelile
Problema pe care o descrie Swensen nu e teoretică. Cei mai mulți investitori pierd bani nu pentru că aleg prost, ci pentru că nu stau liniștiți. Verifică portofoliul zilnic, reacționează la fiecare titlu de știre, vând când roșul de pe ecran devine insuportabil. Un portofoliu prea activ e adesea semnul unei anxietăți, nu al unei strategii. Iar anxietatea, în piețe, se plătește scump.
La BVB vezi asta constant. Cineva cumpără acțiuni la Hidroelectrica sau la o bancă solidă cu gândul de a le ține zece ani, iar după trei luni de lateralizare plictisitoare le vinde ca să prindă altceva care „se mișcă". Contraexemplul care nuanțează totuși ideea: a nu face nimic funcționează doar dacă ai ales bine de la început. Swensen nu spune să ignori un business care se deteriorează. Spune să nu confunzi volatilitatea de preț cu o schimbare reală în valoare. Sunt lucruri complet diferite, deși pe ecran arată la fel.
