Atunci când o persoană solicită un credit, banca poate cere ca în contract să apară și alte persoane, pentru a reduce riscul ca împrumutul să nu fie rambursat. În funcție de situație, acestea pot avea calitatea de garant, codebitor sau coplătitor. Deși termenii sunt folosiți uneori ca și cum ar însemna același lucru, responsabilitățile lor nu sunt identice.
Diferența dintre garant vs codebitor este importantă mai ales atunci când apar probleme cu plata ratelor. În timp ce codebitorul are, în general, propriile obligații față de bancă în cadrul creditului, garantul își asumă obligația de a interveni în anumite condiții dacă debitorul principal nu își respectă obligațiile.
Ce înseamnă să fii garant?
Garantul este persoana care se obligă față de creditor să răspundă pentru îndeplinirea obligației de plată asumate de debitor, în condițiile prevăzute de contractul de garanție.
Pe scurt, garantul nu este persoana care primește creditul. El oferă băncii o siguranță suplimentară că împrumutul va fi recuperat în cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligațiile.
Responsabilitatea garantului depinde însă de tipul și întinderea garanției asumate. De aceea, înainte de semnarea documentelor, este important să fie verificate cu atenție clauzele contractuale: pentru ce obligații se constituie garanția, în ce condiții poate fi solicitat garantul și în ce limite răspunde acesta.
Un aspect important este că statutul de garant nu trebuie tratat ca pe o simplă formalitate. Dacă debitorul ajunge în situația de a nu-și achita obligațiile, garantul poate ajunge să suporte consecințe financiare, în funcție de garanția pe care a oferit-o și de prevederile contractului.
Ce este un codebitor?
Codebitorul este o persoană care își asumă, alături de debitor, obligații în legătură cu rambursarea creditului.
În practică, banca poate solicita un codebitor atunci când veniturile solicitantului nu sunt suficiente pentru suma dorită sau când instituția de credit consideră că este necesară o capacitate de rambursare mai mare.
Veniturile și obligațiile codebitorului pot fi luate în calcul în analiza de credit. În funcție de contract și de modul în care este structurată obligația, codebitorul poate fi ținut la plata datoriei în condițiile stabilite prin documentele semnate cu banca.
De aceea, a accepta să fii codebitor nu înseamnă doar să „ajuți” o rudă sau un prieten să obțină un credit. Este o decizie care poate avea efecte directe asupra situației tale financiare și asupra capacității tale de a contracta, la rândul tău, alte împrumuturi.
Ce înseamnă coplătitor?
Termenul de coplătitor este folosit frecvent în practica bancară pentru persoana care participă alături de titular la rambursarea creditului și care își asumă obligații de plată potrivit contractului.
În funcție de produsul bancar și de documentele semnate, coplătitorul poate avea un rol foarte apropiat de cel al codebitorului. De aceea, nu este suficient să te bazezi pe denumirea folosită de bancă. Contează în primul rând ce scrie în contract și ce obligații juridice îți asumi.
Cu alte cuvinte, două persoane denumite diferit în documentele unei bănci pot avea responsabilități similare, iar aceeași denumire poate fi folosită diferit în funcție de produs sau instituție.
Garant vs codebitor: care este diferența?
Cea mai importantă diferență este poziția pe care fiecare persoană o are față de obligația de plată.
Codebitorul participă la obligația de rambursare a creditului, potrivit contractului încheiat cu banca. El este analizat de creditor din perspectiva veniturilor, obligațiilor și capacității de rambursare și își asumă propriile obligații contractuale.
Garantul, în schimb, oferă o garanție pentru obligația debitorului. În cazul în care debitorul nu își respectă obligațiile, răspunderea garantului va fi determinată de tipul garanției și de clauzele contractuale.
Astfel, întrebarea „garant vs codebitor” nu are un răspuns care să se rezume la ideea că unul „plătește”, iar celălalt nu. Ambele poziții pot implica un risc financiar semnificativ, însă acesta se manifestă în mod diferit și trebuie analizat în funcție de contract.
Garant și codebitor: principalele diferențe
| Garant | Codebitor |
|---|
Primește creditul? | Nu, în calitate de garant | Nu neapărat; este parte la obligația de credit |
Are obligații față de bancă? | Da, în limitele garanției asumate | Da, potrivit contractului |
Veniturile pot fi analizate de bancă? | Depinde de tipul garanției și de politica băncii | De regulă, da |
Poate fi afectată situația financiară? | Da, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru activarea răspunderii | Da, prin obligațiile asumate prin credit |
Poate influența accesul la alte credite? | Pot exista consecințe, în funcție de situație și de modul în care este raportată obligația | Da, obligația poate fi relevantă în analiza altor credite |
De ce solicită banca un garant sau un codebitor?
Banca acordă creditul după evaluarea riscului ca suma împrumutată să fie rambursată. Dacă situația solicitantului nu oferă suficientă siguranță sau dacă valoarea creditului este mare în raport cu veniturile acestuia, instituția poate solicita garanții sau participarea unei alte persoane.
Printre situațiile în care poate apărea o astfel de cerință se numără:
veniturile solicitantului sunt insuficiente pentru suma solicitată;
gradul de îndatorare este prea ridicat pentru creditul dorit;
veniturile sunt variabile sau există alte elemente care cresc riscul perceput de bancă;
solicitantul are un istoric de credit care determină banca să ceară măsuri suplimentare de siguranță;
creditul are o valoare mare sau o structură care presupune un nivel mai ridicat de risc;
politica internă a băncii impune participarea unui codebitor sau existența unei garanții în anumite situații.
Cerințele diferă însă de la o bancă la alta și de la un tip de credit la altul. De aceea, existența unui garant sau a unui codebitor nu este o regulă universală pentru toate împrumuturile.
Ce riscuri își asumă persoana care devine garant sau codebitor?
Acceptarea unui astfel de rol trebuie tratată cu aceeași seriozitate ca orice alt angajament financiar.
Un codebitor trebuie să fie conștient că obligația sa față de bancă poate afecta bugetul propriu. În același timp, un garant trebuie să înțeleagă exact în ce condiții poate fi obligat să răspundă pentru datoria garantată.
Există și o consecință mai puțin evidentă: asumarea unei obligații legate de credit poate fi relevantă atunci când persoana respectivă va solicita propriul împrumut. Banca îi va analiza situația financiară și obligațiile existente atunci când va decide dacă îi acordă un nou credit.
Prin urmare, înainte de a semna, este recomandat ca persoana care devine garant, codebitor sau coplătitor să verifice:
valoarea creditului;
durata împrumutului;
valoarea și frecvența ratelor;
tipul exact de obligație pe care și-o asumă;
condițiile în care poate fi solicitată plata;
existența unor dobânzi, penalități sau costuri suplimentare;
efectele pe care obligația le poate avea asupra accesului său viitor la finanțare.
Ce se întâmplă dacă titularul nu mai plătește ratele?
În cazul întârzierilor la plată, banca poate lua măsurile prevăzute de contract și de legislația aplicabilă. Consecințele pentru garant, codebitor sau coplătitor depind de natura exactă a obligației asumate.
Pentru codebitor, faptul că este parte la obligația de credit înseamnă că nu trebuie presupus că banca va urmări exclusiv titularul creditului.
În cazul garantului, trebuie analizat contractul de garanție pentru a determina în ce condiții și în ce limite poate fi solicitat să răspundă pentru obligația garantată.
De aceea, ideea că „dacă titularul nu plătește, banca îl va căuta mai întâi pe el, iar eu nu voi avea nicio problemă” poate fi periculoasă. Rolul semnat în contract determină întinderea responsabilității.
Poți renunța ulterior la calitatea de garant sau codebitor?
Nu este recomandat să presupui că poți renunța unilateral la această calitate.
Odată semnat contractul, modificarea obligațiilor asumate depinde de documentele contractuale și de acordul creditorului, în condițiile aplicabile. În unele situații, banca poate accepta înlocuirea unei persoane sau restructurarea creditului, însă acest lucru nu este automat.
De aceea, este mult mai important să înțelegi obligația înainte de semnare decât să pornești de la ideea că vei putea ieși ulterior din contract.
Garant, codebitor sau coplătitor: ce trebuie să reții?
Deși cei trei termeni apar frecvent în discuțiile despre credite, ei nu trebuie considerați sinonime.
Garantul oferă o garanție pentru obligațiile debitorului, iar răspunderea sa este determinată de tipul garanției și de contract.
Codebitorul își asumă, alături de titular, obligații legate de credit și poate fi inclus în analiza de eligibilitate a băncii.
Coplătitorul este un termen utilizat în practica bancară pentru persoana care participă la plata creditului, iar responsabilitatea concretă trebuie verificată în contract.
Cel mai important este să nu te bazezi exclusiv pe eticheta folosită de bancă. Înainte de a semna, trebuie citite clauzele care stabilesc exact cine răspunde, pentru ce sumă, în ce condiții și pentru cât timp.
În definitiv, fie că este vorba despre un garant, un codebitor sau un coplătitor, semnarea documentelor pentru creditul altei persoane poate însemna asumarea unui risc financiar real. O decizie luată doar pe baza relației de rudenie sau prietenie poate avea consecințe asupra propriului buget și asupra posibilității de a obține alte finanțări în viitor.
Sursă foto: Pinterest
