Raspunzand provocarii domnului Hostiuc, ma inscriu pe lista celor care au cunoscut esecul. Si recunosc asta. Cred ca prima calitate a unui om de succes este sa-si recunoasca greselile si slabiciunile. Apoi sa-si puna in valoare calitatile. Este adevarat. Antreprenorilor le place succesul. Cui nu-i place? N-am cunoscut un om care sa se laude ca este un looser. Dorim sa aratam ca am reusit. Eventual, sa simtim fenomenul invidiei printre concurenti. Insa, pretul succesului il stim numai noi. Cei care avem, cateodata, succes in business. Esecul il simtim la nivel individual. In sufletele noastre. In corpul nostru. In mintea noastra simtim povara esecului si ne "jucam" cu el. Ati reusit in afaceri? Minunat! Indiscutabil, succesul aduce firimituri de fericire maxima. Clipe de neuitat in care ne credem zei. Pentru moment uitam cine suntem. Uneori, ca suntem oameni. Ca suntem muritori. Dar vine scadenta si reversul succesului. Esecul il ascundem sub pres. Daca intre succes si esec poate exista un echilibru, lucrurile ar fi mult mai simple. La fel ca intre viata profesionala si cea privata. Cei mai multi oameni de afaceri importanti pe care i-am cunoscut erau nefericiti. Majoritatea singuri. Cu sufletul gol. Secatuiti de efortul care le-a adus succesul. Fericirea era ceva de care isi aduceau aminte cu greu. Pentru ca nicio suma de bani nu iti ofera fericirea, decat pe moment. In opinia mea, daca exista un cuvant pentru care nu exista o definitie exacta, acesta este "succes". Fiecare om vede succesul in felul lui, dar exista opusul lui, esec, care are insemnatate mult mai clara.   mai multe, pe ZF