Astăzi de împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Ion Lucian, unul dintre cei mai mari actori români dintotdeauna. Artist complet (actor, regizor, scenarist dar și director), cariera artistului se contopește cu apariția primelor scenete radiofonice și de televiziune.
Ion Lucian a absolvit Academia de Artă Dramatică în 1945 avându-i ca profesori pe emiriții Ion Manolescu, Maria Filotti și Marietta Sadova. A jucat, mai întâi, pe scena Teatrul de Operetă ”Alhambra” (1945-1947), apoi la Teatrul Municipal Bucureşti (actualul Teatru Bulandra), 1947-1952 şi 1956-1960), la Teatrul ”Nottara” (1952-1956), apoi, din 1960 până în 1990, la Teatrul de Comedie din Bucureşti. A fost fondator și director al teatrului pentru Copii ”Ion Creangă”, apoi Teatrul Excelsior.
Fost profesor la Academia de Teatru și Film, Ion Lucian a jucat în lunga sa carieră în sute de roluri din dramaturgia românească şi universală şi a semnat regia a peste o sută de spectacole. Amintim: „Mincinosul” de Carlo Goldoni; „Astă seară se joacă fără piesă” de Luigi Pirandello; „Ţara surâsului” de Franz Lehár; „Nu se ştie niciodată” de G. B. Shaw; „Câinele grădinarului” de Lope de Vega; „D’ale Carnavalului” de I. L. Caragiale; „Rinocerii” de Eugen Ionescu; „Scaiul” de Georges Feydeau; ”Regele Cerb” de Carlo Gozzi; ”Procesul d-lui Caragiale” de M. Ştefănescu; ”Svejk în al doilea război mondial” de Bertold Brecht, ”Insula” de Mihail Sebastian.
Astăzi, 100 de ani de la nașterea lui Ion Lucian, fondatorul Teatrului ”Ion Creangă” și ”Excelsior”
Actor pionier în cinematografia românească și membru al Uniunii Scriitorilor din România, Ion Lucian, de la nașterea căruia se îmlinesc azi 100 de ani, a apărut în ”Două lumi şi o dragoste” (1945, regia Victor Gertler), ”Viaţa învinge” (1951, regia Dinu Negreanu), ”Gelozia bat-o vina” (1954, regia Elena Negreanu), ”Afacerea Protar” (1955, regia Haralambie Boroş), ”Alo?… Aţi greşit numărul” (1958, regia Andrei Călăraşu), ”D’ ale carnavalului” (1958, regia Gheorghe Naghi, Aurel Miheles), ”Doi vecini” (1958, regia Geo Saizescu), ”Titanic-vals” (1964, regia Paul Călinescu), ”Mofturi 1900” (1964, regia Jean Georgescu), ”Rămăşagul” (1984, regia Ion Popescu-Gopo).
100 de ani de la nașterea lui Ion Lucian! Vocea sa a intrat în casele românilor mai bine de jumătate de secol, prin intermediul eterului, la Teatrul Național Radiofonic. În 2002, la cea de-a X-a ediţie a Galei Premiilor UNITER, a primit un premiu pentru întreaga activitate, iar la ceremonia din 2003 de decernare a Premiilor naţionale în domeniul teatrului, de către Ministerul Culturii şi Cultelor, a primit Premiul pentru întreaga activitate artistică.
În anul 2004 lui Ion Lucian i-a fost conferit, prin decret al preşedintelui Franţei, Jacques Chirac, titlul de Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare, ca semn al recunoştinţei şi aprecierii statului francez, o distincţie care încununa activitatea remarcabilă a lui Ion Lucian desfăşurată în spaţiul francofon. Ion Lucian a murit la 31 martie 2012, la Bucureşti, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu, pe Aleea Artiştilor.
”Cel mai grav lucru în relaţiile sociale este compromiterea termenului de vedetă. În sensul pur al cuvântului, pentru asta trebuia o viaţă ca să o confirmi. Acum s-a instalat ideea că două fese goale, trei ţâţe goale, te fac vedetă”, spunea Ion Lucian despre rușinea pe care o trăiește actorul de rând în ziua de azi.
