Au trecut peste aproape trei luni de la invadarea Ucrainei. Deși Putin și-a dorit un război-fulger, armata sa avansează mai lent decât anticipau mulți. Totul, datorită rezistenței înverșunate a soldaților ucraineni, dar și a voluntarilor străini care luptă alături de ei. Se estimează că până la 20 de mii de bărbați și femei s-au alăturat militarilor Kievului.

În Ucraina, nu doar ucrainenii luptă. Mii de oameni din străinătate li s-au alăturat în război. Cine sunt ei? Și de ce fac acest lucru?

Sunt voluntari din toată lumea, cu o gândire similară. Unii dintre ei nu au mai ținut niciodată o armă în mână. Alții însă au experiență în tranșee. Voluntarii știu ce greutăți îi așteaptă, deși unii par mai conștienți decât alții în privința acestui lucru.

Kapon se hotărăște să plece în Ucraina

Printre voluntarii străini sunt și oameni precum Kapon, un tânăr din America Latină care se simte obligat să apere Ucraina. O echipă Deutsche Welle l-a însoțit pe Kapon în călătoria sa către linia frontului.

„Știu că merg acolo cu un motiv întemeiat. Și dacă nu-mi voi mai vedea familia, prietenii și oamenii pe care îi iubesc aici, pe acest pământ, am credința că îi voi întâlni după moarte”, afirmă, plin de curaj, tânărul din America Latină care a plecat să lupte în  Ucraina.

„Dacă este nevoie de mine pentru a-mi ajuta camarazii pe front, mă voi duce acolo. Dacă este nevoie să am grijă de civili, voi face asta. Orice sarcină pe care mi-o dă legiunea, o voi îndeplini”, își propune tânărul voluntar.

Kapon, așa cum își spune el, este din America Latină. Din motive de securitate, nu dezvăluim exact locul în care se află. Se pregătește să plece de acasă. Îmi spune că lucrează ca paramedic și pare să aibă o mulțime de prieteni. În general, viața lui pare destul de normală.

La prima noastră întâlnire online, Kapon nu își dezvăluie încă identitatea. El vrea să se înroleze în armată ca medic pe front.

„Am văzut acele imagini teribile, cum au atacat cu rachete zonele locuite de civili, oameni care mureau în apartamentele lor și atacuri împotriva coridoarelor umanitare. Am văzut atât de multe imagini îngrozitoare cu civili suferinzi, inclusiv copii. Și m-a durut inima. Ca paramedic, am pregătirea necesară pentru a-i ajuta. Știu că am ceva de oferit”, explică Kapon.

Tânărul de 19 ani încă locuiește cu părinții lui. Tatăl i-a oferit chiar și bani doar ca să NU plece. Dar, câteva zile mai târziu, a venit momentul, iar prietenii îi organizează o petrecere de rămas bun.

Sandra, pescărița din Norvegia care a venit să apere Ucraina

Sandra este din Norvegia și s-a înrolat deja în armata ucraineană, așa am ajuns să o cunosc. Viața pe care o descrie pe rețelele sociale nu este pentru cei slabi de inimă.

„Au fost multe bombardamente: la stânga, la dreapta, deasupra, peste tot”, povestește ea.

Era pescar, apoi a fost reprezentanta grupului său etnic, poporul Sami. Îmi spune că după aceea s-a pregătit să fie medic de război. Acum, spune ea, se află în prima linie.

„În primul rând, este o obligație morală. Aceasta este baza noastră. Este în Europa. Le suntem datori. Așa că, dacă poți ajuta, ar trebui să o faci”, crede Sandra.

Pe paginile ei sociale pozează cu arme. Îmi spune că nu are nicio reținere să-și folosească arma. „Asta este. E misiunea ta, e ceea ce trebuie să faci. E vorba despre cine trage primul. Despre asta e vorba. Nu noi suntem atacatorii, noi suntem apărători. Nu noi suntem cei care au trecut granița, ei sunt”, explică ea.

Întâlnire ciudată într-un magazin militar din Cracovia

Între timp, Kapon zboară la Cracovia, în Polonia, aproape de granița cu Ucraina.

Temperaturile în Europa de Est tocmai au coborât până aproape de pragul înghețului – o vreme pe care Kapon nu a mai trăit-o niciodată. Îl însoțesc în următoarea etapă a călătoriei sale.

Prima oprire: un magazin militar. Mai are nevoie de o vestă antiglonț, pentru că nu este sigur că armata îi va da una.

Kapon: Aveți vestă antiglonț? Nu? Dar ceva similar?

Vânzătorul: Nu.

Kapon: De 5, 11…

Vânzătorul: Nu, nu, nu avem.

Se hotărăște să plece fără vestă antiglonț. Dar nu e, oare, un gest sinucigaș?

„Un pic. Ar fi fost bine să am una. Dar chiar și cu vestă, gloanțele trec. Așa că singurul lucru pe care îl pot face e să sper că mă voi întoarce întreg”, spune tânărul.

Întâmplător, Kapon întâlnește câțiva bărbați care vor și ei să lupte. Mi se par dubioși.

„Killer (criminal – n.r)”, spune unul dintre ei către Kapon. 

Bărbatul nu vrea să fie filmat, dar susține că a luptat în Irak și în Afganistan, lucrând pentru un contractor militar privat.

Ține în mână o armă pentru a doua oară în viață

Kapon nu are experiență de luptă, așa că decide să se antreneze într-un poligon de tragere, tot în Cracovia. I se alătură un bărbat din Columbia, căruia i se spune Tato. S-au cunoscut online, într-un grup de voluntari vorbitori de limbă spaniolă.

Testează și un AK 47, care este folosit în Ucraina. Antrenamentul la poligonul de tragere este destinat civililor și se presupune că e folosit doar pentru distracție. E doar a doua oară când Kapon ține în mână o armă.

După o jumătate de oră e gata.

„Nu mă pregătește pentru război, dar cel puțin știu cum să mânuiesc corect o armă pe care aș putea să o folosesc în Ucraina”, explică tânărul.

Legiunea Internațională, înființată la câteva zile după începerea războiului

Pentru oameni precum Kapon, Legiunea Internațională este principala organizație care îi adună în această țară.

Pe Instagram, Legiunea își face reclamă ca fiind un grup de camarazi aventuroși și curajoși. A fost înființată la doar câteva zile după începerea războiului și se presupune că are aproximativ 20.000 de membri. Și toți trebuie să lupte aici, să lupte împotriva rușilor și să apere democrația și libertatea.

Potrivit Legiunii, luptătorii sunt plătiți la fel ca soldații ucraineni de rangul lor – uneori mai puțin de 500 de euro pe lună. Contractul lor durează până la sfârșitul războiului.

Purtătorul lor de cuvânt îmi spune că cei care vor să se înroleze trebuie să treacă mai multe teste în Ucraina.

„De regulă, ei sunt trimiși în unele dintre cele mai fierbinți puncte de pe linia frontului și sunt însărcinați cu operațiuni ofensive și defensive foarte sensibile”, spune Damien Magrou, coordonator al Legiunii Internaționale.

„Poți dovedi că nu-i folosești drept carne de tun?” îl întreb.

„Ei bine, cred că e dificil pentru oricine să dovedească orice în acest război. Ceea ce pot spune e că oferim toate asigurările publice și private că nimeni din armată nu este interesat să trimită pe front oameni nepregătiți”, răspunde Magrou.

Sunt mercenari voluntarii străini din Ucraina?

Guvernul rus îi consideră pe luptătorii internaționali drept mercenari, ceea ce ar putea însemna un tratament mai rău în cazul în care sunt capturați. Am discutat cu un expert despre asta.

„Nu sunt mercenari. Nu formează o companie. Nu există o entitate comercială care să îi trimită pe acești luptători acolo. E o diferență destul de mare. Și atât timp cât sunt integrați în forțele armate ale țării gazdă, ei nu sunt mercenari”, explică Thomas Wiegold, expert militar.

Îi însoțesc pe Kapon și Tato în drumul lor spre graniță. Legiunea Internațională acceptă, oficial, doar persoane cu experiență de luptă reală. Dar ei încearcă oricum.

Ce cred ucrainenii despre luptătorii străini

Este timpul pentru ultimul mesaj vocal: „Vreau să știi că totul este în regulă. Te iubesc. Îți voi trimite un mesaj când voi putea”, transmite Kapon.

„Cred că după moarte Dumnezeu ne va judeca pentru ceea ce am făcut în viață, bun sau rău. Credința îmi dă speranță și mă ține în siguranță. Știu că mă duc acolo cu un motiv întemeiat. Și dacă nu-mi voi mai vedea familia, prietenii și oamenii pe care îi iubesc aici, pe acest pământ, sper că îi voi întâlni după moarte”, este filosofia după care se ghidează Kapon.

Bărbatul care stă lângă ei e din Ucraina.

– Asta e familia ta?

– Da, e familia mea.

E încă în Ucraina. Merge la graniță ca să-și ducă mama într-un loc sigur. Îmi spune că fratele și vărul lui sunt pe front. Ce crede el, oare, despre luptătorii străini?

„Fac treabă bună pentru pace în lume și pentru pacea din Ucraina. Nu putem opri acest război singuri. Avem nevoie de ajutor”, spune Dima, militar ucrainean.

„Nu sunt Rambo, dar fiecare grăunte de nisip ajută”

Acesta este drumul spre graniță. Cei mai mulți oameni merg în direcția opusă. Peste 5 milioane de ucraineni și-au părăsit țara până acum.

Crede Kapon cu adevărat că poate schimba ceva?

„Nu sunt Rambo, nu am nimic special. Dar fiecare grăunte de nisip ajută. Și dacă voi salva doar viața câtorva luptători sau oameni care au nevoie de mine va însemna ceva”, spune tânărul.

Ei vor să se alăture Legiunii Internaționale a doua zi. Călătoria mea alături de ei se încheie aici, dar îmi promit că vom ține legătura.

Sandra, care se află pe front de ceva timp, e încă acolo și e hotărâtă să mai stea.

„Creierul uman este programat să se obișnuiască cu orice situație cu care trebuie să se obișnuiască. Și știu că sună al naibii de ciudat, dar te poți obișnui cu orice, inclusiv cu bombardamentele”, spune Sandra.

„Când crezi că te vei întoarce acasă?” – o întreb.

„Mă voi întoarce când se va termina acest război. Când nu va mai fi nevoie de mine aici, atunci mă voi întoarce acasă”, răspunde luptătoarea din Norvegia.

„E mai rău decât se vede la știri”

Kapon are parte de adrenalină. Legiunea Internațională îl respinge la început, dar și pe alți câțiva. Zece zile mai târziu îmi spune că, din senin, legiunea l-a acceptat. Îmi scrie „Sunt fericit” și mi-a trimis o fotografie cu vesta antiglonț pe care a primit-o.

Pe lângă activitatea de paramedic, îmi spune că acum face și un antrenament de luptă pentru a se putea apăra. În câteva zile, ar putea fi trimis pe front. Suntem de acord că, din motive de securitate, acesta va fi ultimul nostru interviu.

– Mă vor antrena pentru luptă, cu muniție adevărată, cu tot ce trebuie… ca pe un luptător adevărat, spune mândru Kapon.

– Te-ai gândit să pleci de acolo?

– Te gândești la asta atunci când auzi bombele, când ești aproape de grenade care explodează, când auzi sirene și stai în frig ore întregi, având doar un pulover. Așa că începi să te gândești la asta, mărturisește Kapon.

– Ți-ai schimbat părerea despre acest război?

– Da. Mi-am dat seama că este chiar mai rău decât ceea ce se vede la știri. Totul este mai rău, pentru că tu ești ținta principală. E destul de urât, recunoaște Kapon.

Zece zile mai târziu primesc din nou vești. Situația a devenit prea riscantă. Kapon a decis să părăsească Legiunea Internațională. Acum e în siguranță.