Firul narativ al finalului de sezon confirmă din plin că hazardul poate zdrobi orice scenariu. Oricând și oriunde. Și mai ales, indiferent cât de elaborat ar fi. Derby-ul Superligii și paradoxul Cupei României se împletesc într-o dezordine cel puțin seducătoare. Confruntarea dintre FCSB și CSU Craiova poate fi o concluzie sau doar un deznodământ amânat. Cu sau fără Alex Mitriță, accidentat. Cele mai mari așteptări se îndreaptă însă către un foarte posibil record de spectatori pe Arena Națională. Capitol scris fără Rapid, favorita ieșită brusc din calcule, dupa episodul exploziv al petardelor cu halou electoral, din preambulul play-off-ului.

De-a dreptul fascinant este însă ce se întâmplă în semifinalele Cupei României. Semifinale fără pereche în istorie, cu implicații europene majore. Fie ele doar tomnatice. Întrucât este greu de crezut că se poate mai mult de atât.

Transparență de vară
Rezultatul semifinalei Voluntari – Corvinul Hunedoara nu doar că poate influența tabloul participantelor în cupele europene, dar oferă un preview paradoxal. Se vor afla față în față două echipe cu drepturi pe cât de limitate, pe atât de amestecate. Cu toată considerația pentru semifinala Oțelul Galați – U Cluj: dacă Voluntari va câștiga Cupa României nu are dreptul să joace în Europa League. Dacă va câștiga Corvinul, e și mai interesant. Veniți din Liga a 2-a, hunedorenii pot juca în Europa, deși nu au drept de promovare în Liga I, potrivit gsp.ro.

Foarte atractiv, acest tablou reflectă nu doar dezordinea din competițiile autohtone, ci și confuzia regulamentelor UEFA. Și totul, pe fondul unui exercițiu de transparență reușit, la care UEFA ține foarte mult. Faptul că echipele din Superligă și-au publicat recent cifrele financiare înseamnă desigur foarte mult din perspectiva bunei guvernanțe.

Însă în iureșul unui final de sezon fără pereche, câteva repere importante au tendința de a scăpa neobservate. Și ar fi păcat. Farul este clubul cel mai important în privința activității comerciale. Aproape 6 milioane de euro din sponsorizari și publicitate în 2023. Peste FCSB și Rapid. Două cluburi pe cât de răsfățate de suporteri, pe atât de distante de abilitatea de a instrumenta acest suport. Mai ales FCSB.

Nu-i echipă ca Rapid
În cazul Rapidului, surprinde altceva. În mod sigur, este echipa cu cel mai modern management din țară. Fapt confirmat de monetizarea paginii de Facebook și comercializarea punctuală a NFT-urilor în funcție de evenimentele majore din istoria clubului.

Sugestia privind redistribuirea drepturilor TV și în funcție de audiență, venită din partea aceluiași management, este însă cel puțin uluitoare. Așa cum știm, clivajul dintre cluburile relativ puternice din Superliga și cele lipsite de privilegiul tradiției, ar crește și mai mult.

Ar adânci haosul descris mai sus. Este suficient să luăm în calcul faptul că la partida Voluntari – Oțelul din debutul returului au asistat doar 210 spectatori. Și nu, o audiență medie cu puțin peste 7.000 de spectatori în prima parte a acestui sezon, chiar nu înseamnă mult. Deloc.

Și da, la Rapid – FCSB, scor 4-0, au fost peste 43.000 de spectatori. Însă în Superligă nu joacă doar Rapid și FCSB. Superliga, acea ligă atât de puternică încât nu are loc în Europa. Cu plutonul sărăcit în funcție de audiență, ar fi desigur, și mai puternică.

În plus, mass-media autohtonă face destul pentru un fotbal fără eroi. Și chiar prea mult. Știrile din ianuarie au menținut fotbalul pe prima poziție în spațiul public, potrivit mediatrust.ro. FRF a apărut în aproape 2.500 de știri. Adică mai mult decât următoarele nouă federații naționale la un loc. Și asta în condițiile în care campionatul s-a reluat pe 22 ianuarie. Fotbalul avusese trei săptămâni de pauză.

Sau poate că algoritmul distribuirii ar trebui să țină cont și de performanța activitații comerciale. Caz în care Farul ar avea cel mai mult de câștigat. Nici asta nu ar schimba lucrurile foarte mult.

Formula lui Mitriță
Fără a intra în detalii, formula 50%, 25%, 25%, aleasă în general de ligile mari pentru distribuirea veniturilor, descrie cel mai bine compromisul. Și în același timp, mascarea lui. Cel mai relevant este modelul spaniol. După ani în care Barcelona și Real Madrid primeau jumătate din bani, iar celelalte echipe împărțeau restul, a venit și marea inovație. 50% – împărțiți în mod egal, 25% – în funcție de clasament și 25% – potrivit performanței comerciale. Foarte greu de imaginat care erau în acel moment echipele cu cele mai mari venituri comerciale.

A fost doar un rest menit să liniștească plutonul și să nu supere prea mult elitele preocupate să se pregătescă de Champions League. O parașută financiară pentru Liga Campionilor, complet diferită față de cea instrumentată de Premier League, pentru Championship. Prima, fără doar și poate, cea mai spectaculoasă și cea mai valoroasă ligă din lumea fotbalului.

Și nu, modelul american, în mod greșit numit socialist în privința distribuirii, nu ar fi potrivit. Fiecare ligă profesionistă din SUA este un joint venture de succes. Iar managementul a ales modelul distribuirii egale între cluburi, tocmai pentru că își cunoaște perfect business-ul, în cel mai capitalist mod cu putință.

Cu alte cuvinte, ce se întâmplă pe Dâmbovița, e bine să rămână pe Dâmbovița. Indiferent dacă Mitriță va juca sau nu.