AMERICA
În Argentina, ceremoniile funebre pentru Eva (Evita) Peron, decedată la vârsta de 33 de ani la 26 iulie 1952 au adunat timp de mai multe zile aproximativ două milioane de persoane la Buenos Aires.
La moartea preşedintelui Juan Peron, o mare mulţime a trecut prin faţa sicriului între 1 şi 4 iulie 1974 şi un milion de persoane s-au deplasat în centrul capitalei.
Tot în Argentina, în februarie 1936, un cortegiu de sute de mii de persoane, lung de cinci kilometri, a însoţit trupul cântăreţului şi compozitorului de tangouri Carlos Gardel.
În Statele Unite, în timpul funeraliilor naţionale ale lui John F. Kennedy în noiembrie 1963 la Washington, peste un milion de persoane au adus un omagiu preşedintelui asasinat.
EUROPA
În aprilie 2005, la funeraliile papei Ioan Paul al II-lea s-au adunat în Piaţa Sf. Petru din Roma peste un milion de credincioşi. Adunări au avut loc în lumea întreagă, în special la Cracovia, unde aproximativ 800.000 de persoane s-au rugat şi au urmărit funeraliile pe ecrane uriaşe.
În septembrie 1997, peste un milion de persoane s-au înclinat la trecerea cortegiului prinţesei Diana, înaintea ceremoniei religioase de la Westminster.
Dispariţia unor mari lideri ai blocului comunist din Europa de Est a adunat întotdeauna mari mulţimi. La moartea lui Stalin în 1953, cinci milioane de persoane au aşteptat la un rând de peste zece kilometri pentru a aduce acestuia un omagiu. Peste un milion de sovietici au asistat la funeralii.
ASIA
În India, peste un milion de persoane s-au adunat în septembrie 1997 la Calcutta, pentru a-i spune adio Maicii Teresa, călugăriţă albaneză care şi-a consacrat viaţa ‘celor mai săraci dintre săraci’.
În 1948, două milioane de indieni au asistat la funeraliile lui Mahatma Gandhi şi peste un milion la incinerarea premierului Pandit Nehru în 1964. Douăzeci de ani mai târziu, ceremoniile de înmormântare ale fiicei sale, Indira Gandhi, prim-ministru, au atras un milion de persoane.
În China, la moartea lui Mao Zedong în 1976, întreaga activitate a fost oprită în ţară pentru ca populaţia să se alăture unui milion de persoane prezente în Piaţa Tiananmen din Beijing pentru funeralii.
În iulie 1994, funeraliile fondatorului Coreii de Nord comuniste, Kim ir Sen, au lăsat loc unor scene de durere fără precedent pe străzile Phenianului. Două milioane de persoane au salutat cortegiul oficial, conform presei nord-coreene, peste un milion, potrivit observatorilor sud-coreeni.
În decembrie 2011, ţara a organizat din nou funeralii grandioase pentru Kim Jong-il, televiziunea de stat arătând sute de mii de civili şi militari plângându-l pe liderul dispărut.
ORIENTUL MIJLOCIU
În lumea arabă, mobilizarea populară este încă masivă la funeraliile unor lideri politici. În 1970, milioane de persoane au însoţit cortegiul preşedintelui egiptean Gamal Abdel Nasser pe străzile din Cairo.
În iunie 1989, funeraliile ayatollahului Khomeini, fondatorul republicii islamice, s-au desfăşurat într-o atmosferă de isterie colectivă la Teheran. Milioane de persoane l-au însoţit pe ‘ghid’ pe ultimul drum.
În noiembrie 1995, un milion de israelieni şi sute de demnitari străini, între care numeroşi lideri arabi, s-au adunat la Ierusalim pentru funeraliile premierului Yitzhak Rabin.
În noiembrie 2004, la Ramallah, un val imens de palestinieni s-au înghesuit să aducă un omagiu liderului lor istoric Yasser Arafat.
Dar o artistă, cântăreaţa egipteană Um Kalsum, a fost cea care a deplasat, potrivit presei arabe, o mulţime mai importantă de oameni, în 1975, când milioane de persoane au ieşit pe străzile din Cairo pentru a însoţi sicriul.
