Ideea de a impune asiguraţilor o contribuţie suplimentară la solicitarea fiecărui serviciu medical e veche şi a venit pe fondul lipsei cronice de fonduri din sistemul sanitar, însă punerea ei în aplicare pare dificilă, mai ales în an electoral. Ideea de a introduce coplata în sistemul sanitar datează din anul 2009, când a fost motivată ca o sursă suplimentară de venituri în sănătate.

În acelaşi timp, se dorea să se realizeze o redirecţionare a pacienţilor către medicii de familie şi o scădere a presiunii exercitată asupra spitalelor. Coplata resprezintă acea contribuţie pesonală a pacientului în momentul în care accesează sistemul de sănătate, fie că este vorba de consultaţii, analize sau internări. Iniţial, în lege a fost propusă ca sumă pentru coplată cinci lei pentru o vizită la medicul de familie, zece lei pentru mediucl specialist şi 50 de lei pentru un episod de spitalizare.

Totodată, se prevedea o sumă maximală de 600 de lei, suportată pe an de fiecare pacient. În foma adoptată, actul normativ prevede procente din valoarea serviciilor medicale, iar cuantumul acestei sume şi valoarea serviciilor medicale vor fix stabilite ulterior, cu menţiunea că în cursul unui an, suma percepută drept coplată nu poate depăşi a 12-a parte din valoarea veniturilor nete anuale realizate.

Forma finală a legii prevede categoriile scutite de la coplată, respectiv copiii până la 18 ani, tinerii între 18 şi 26 de ani, dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici fără venituri, pensionarii cu venituri numai din pensii de până la 740 de lei, precum şi bolnavii incluşi în programele naţionale de sănătate. Normele de aplicare sunt elaborate şi ele urmează să fie discutate de conducerea ministerului cu delegaţia Fondului Monetar Internaţional împreună cu reprezentanţii Casei Naţionale de Sănătate.

Ministrul sănătăţii, Ritli Ladislau, a declarat recent în presă că, cel mai probabil, reglementările privind coplata vor intra în vigoare în a doua jumătate a anului. Ritli Ladislau şi-a exprimat intenţia de a modifica Legea coplăţii, aprobată deja de parlament, astfel încât suma pe care o vor achita anual românii pentru serviciile medicale să fie una fixă care nu ar trebui să depăşească 350 de lei, ceea ce reprezintă jumătate din salariul minim pe economie.