Conflictul din Ucraina a stabilit noi repere în ceea ce priveşte modalităţile războiului modern şi a demonstrat din nou cât de periculoasă este lumea în prezent. Think tankul american RAND Corporation a organizat o discuţie cu un grup de experţi despre starea conflictului şi perspectivele acestuia, implicaţiile sale globale, posibilele rezultate şi soluţii şi ce ar putea face Occidentul şi restul lumii acum, în al treilea an de război, dar şi după încheierea ostilităţilor.

Cum s-a schimbat situaţia în ultimul an?

WILLIAM COURTNEY: În 2023, în războiul terestru, ambele părţi au desfăşurat ofensive eşuate în estul şi sudul Ucrainei, lăsând un blocaj pe teren. În războiul naval, dronele inovatoare şi rachetele anti-navă ale Ucrainei au scufundat nave de război din Flota rusă a Mării Negre. Ca urmare, Moscova a mutat unele nave rămase în estul Mării Negre, ajutând la deschiderea drumului pentru ca Ucraina să reia transportul de cereale şi alte transporturi comerciale prin strâmtorile turceşti. În războiul aerian, apărarea Ucrainei a doborât un număr tot mai mare de rachete şi drone ruseşti. Interceptorii Patriot, furnizaţi de SUA, au doborât chiar şi rachete hipersonice Kinjal, despre care Putin afirmase că sunt invulnerabile.

RAPHAEL COHEN: Comparativ cu anul trecut, Ucraina se confruntă cu două provocări. Din punct de vedere militar, liniile de demarcaţie au stagnat în mare parte, dacă nu s-au înclinat, prin forţa masei, oarecum în favoarea Rusiei. Din punct de vedere politic, Occidentul – şi în special Statele Unite – s-a străduit să ofere ajutorul militar de care Ucraina are nevoie pentru a susţine lupta. Ucraina nu poate întoarce valul militar fără mai mult ajutor militar occidental, aşa că Ucraina se va strădui să obţină şi mai mult ajutor militar, cu excepţia cazului în care poate demonstra scepticilor – în special în Statele Unite – că poate învinge pe câmpul de luptă.

ANN DAILEY: Liderii politici occidentali şi-au dat seama, în sfârşit, că acesta va fi un război lung. Efectele subsecvente ale acestei realizări variază în funcţie de poziţia unei ţări în ceea ce priveşte sprijinul acordat Ucrainei. Ţări precum Estonia şi Regatul Unit s-au străduit să investească în producţia bazei industriale de apărare şi să ofere finanţare pe termen lung pentru a semnala Rusiei că nu poate spera să câştige aşteptând. Anul acesta va fi decisiv nu doar din cauza a ceea ce se va întâmpla pe câmpul de luptă, ci şi pentru că 64 de ţări – inclusiv Statele Unite – vor merge la urne.

JAMES BLACK După oscilaţiile dramatice ale controlului teritorial din 2022, războiul s-a aşezat în 2023 într-o măcinare poziţională şi de uzură. Împreună cu pierderile tot mai mari ale Rusiei, de ordinul sutelor de mii de oameni, cu distrugerea unor porţiuni uriaşe de echipament şi cu mobilizarea consecventă a economiei ruseşti pentru a înlocui stocurile, curajul forţelor armate ucrainene a spulberat de mult orice iluzie că societatea rusă ar putea fi scutită de costurile cumplite ale „operaţiunii militare speciale” a lui Putin.

MARTA KEPE: În ultimul an, războiul s-a transformat într-un război de uzură. Ambele părţi s-au confruntat cu diverse probleme, de la logistică şi susţinere până la supravegherea aproape inevitabilă de către cealaltă parte. Continuarea ajutorului occidental pentru Ucraina va fi importantă pentru efortul militar ucrainean, dar deciziile politice şi militare privind viitorul Ucrainei vor fi luate de liderii ucraineni.

Ce va fi peste un an?

COHEN: Ca să fiu sincer, va depinde puţin de alegerile din SUA şi de faptul dacă ajutorul american pentru Ucraina va continua să vină. Acest război nu poate fi câştigat decât în Ucraina, dar poate fi pierdut aici, la Washington, D.C.

PETER WILSON: Deşi m-am înşelat cu privire la rezistenţa armatei ruse, este posibil ca ea să se prăbuşească în vara anului 2024. Pe de altă parte, este posibil ca Ucraina să se afle într-o situaţie militară disperată dacă asistenţa militară americană majoră se va epuiza din cauza paraliziei actuale a Congresului.

BLACK: Nevoia ambelor părţi de a reface oamenii şi materialele pierdute în diversele contraofensive din ultimele 12 luni sugerează că 2024 ar putea fi un an de consolidare, schimburi de uzură şi pregătirea pentru reluarea acţiunilor ofensive la sfârşitul anului 2024 sau poate în 2025.

KEPE: În următoarele luni şi în următorul an voi urmări îndeaproape schimbările de conducere politică şi militară pentru care se pregăteşte Ucraina. Continuarea ajutorului occidental acordat Ucrainei va fi importantă pentru efortul militar al său, dar deciziile politice şi militare privind viitorul Ucrainei vor fi luate de liderii ucraineni.

Cum s-a schimbat strategia SUA în ultimul an?

COHEN: Potrivit relatărilor din presă, Statele Unite au făcut presiuni asupra Ucrainei pentru a adopta o poziţie mai defensivă. Acest lucru este probabil în parte pentru a economisi resurse, deoarece operaţiunile ofensive sunt, în general, mai mari consumatoare de echipamente şi muniţii decât cele defensive. Iar în acest moment, viitorul ajutorului este incert.

DAILEY: Până acum, strategia SUA a fost de a sprijini Ucraina „atât timp cât va fi nevoie”. Din păcate, aceasta nu include o teorie a victoriei şi nici nu este o construcţie viabilă, având în vedere capriciile politicii interne americane.

WILSON: După ofensiva ucraineană eşuată, Statele Unite par să fie mai tolerante faţă de escaladarea orizontală ucraineană împotriva unor ţinte ruseşti de mare valoare din Crimeea şi din Rusia propriu-zisă. O gamă largă de muniţii de atac sunt acum furnizate de Statele Unite, Regatul Unit şi Franţa.

Ce determină strategia Rusiei după doi ani de conflict?

BRYAN FREDERICK: Ca şi din toamna anului 2022, Rusia continuă să mizeze pe o strategie potrivit căreia poate supravieţui Ucrainei şi susţinătorilor săi occidentali. A trecut la o economie de război care prioritizează producţia de muniţii, şi-a asigurat surse externe importante pentru armament, inclusiv din Coreea de Nord şi Iran, şi a creat poziţii defensive formidabile pe teritoriul ucrainean, care vor fi greu de depăşit.

WILSON: Teoria victoriei lui Putin constă în faptul că Statele Unite şi Europa pot fi destabilizate politic şi pot paraliza sprijinul militar acordat Ucrainei. Pe frontul de luptă, strategia generalului rus Valeri Gherasimov, care conduce efortul de război rus, (…) este o strategie de uzură susţinută pentru a „frânge” voinţa de rezistenţă a adversarului. Această strategie a distrus deja o armată rusă şi este pe cale să o distrugă pe a doua. Kremlinul speră cel puţin să blocheze conflictul, aşa cum au făcut chinezii în timpul Războiului din Coreea.

A crescut sau a scăzut ameninţarea unei escaladări nucleare ruseşti în ultimul an?

FREDERICK: În primul an şi jumătate de război, îngrijorările legate de o escaladare nucleară rusă erau stârnite de riscurile care ar putea însoţi victoria ucraineană şi înfrângerea rusă. Adică, faptul că Rusia ar putea folosi arme nucleare pentru a încerca să evite înfrângerea. În urma eşecului contraofensivei ucrainene din vara anului 2023 şi a posibilităţii care a apărut mai târziu, în toamna aceluiaşi an, ca Statele Unite să îşi reducă asistenţa acordată Ucrainei, aceste preocupări legate de escaladare au scăzut probabil.

WILSON: Ameninţarea de escaladare nucleară rusă a scăzut semnificativ datorită eşecului ofensivei ucrainene. Această ameninţare ar putea să reapară dacă armata rusă începe să se dezintegreze în această vară.

Cât de mult mai poate aştepta Ucraina să primească asistenţă din partea Statelor Unite şi a Occidentului?

CURSNEY: Anul trecut, unii observatori au prezis o oboseală crescândă a donatorilor, dar acest lucru nu a fost evident. În Congres pare să existe un sprijin bipartizan pentru continuarea ajutorului. Dacă Congresul ajunge la un acord asupra unui plan de securitate a frontierelor, este probabil ca ajutorul pentru Ucraina, Israel şi Indo-Pacific să primească un sprijin puternic atât în Cameră, cât şi în Senat.

DAILEY: Puteţi vedea din ultima reuniune de tip Rammstein, care include nu doar Statele Unite şi „Occidentul”, ci şi participanţi din întreaga lume, că, chiar şi fără donaţiile americane, sprijinul pentru Ucraina rămâne puternic. Acest lucru se datorează, probabil, faptului că multe ţări simt nevoia să facă un pas înainte în timpul a ceea ce speră sau anticipează că va fi o scurtă pauză în ceea ce priveşte ajutorul SUA pentru Ucraina.

BLACK: Este important de subliniat faptul că sprijinul occidental, deşi reprezintă o epuizare semnificativă a anumitor stocuri militare şi o sursă de presiune considerabilă pentru o bază industrială de apărare care se grăbeşte să îşi revină după mai mult de 30 de ani de investiţii scăzute, este totuşi doar o fracţiune infimă în ceea ce reprezintă bugetele totale de apărare sau PIB-ul combinat al Statelor Unite şi al NATO.

Cum ar arăta războiul dacă Statele Unite ar suspenda ajutorul?

COHEN: Pur şi simplu, Ucraina ar putea pierde războiul. Rusia ar putea câştiga, o campanie sângeroasă, dar în cele din urmă de succes. Adversarii americani din întreaga lume ar fi încurajaţi. Iar Statele Unite ar face încă o greşeală strategică masivă şi neforţată într-un mediu geopolitic în care au din ce în ce mai puţină marjă de eroare.

FREDERICK: O suspendare completă a ajutorului american pentru Ucraina sub actuala administraţie este puţin probabilă. Cu toate acestea, dacă Congresul american nu autorizează niciun ajutor suplimentar, acest lucru va reduce drastic resursele pe care Statele Unite le pot oferi Ucrainei, ceea ce, la rândul său, va împiedica eforturile Ucrainei de a se apăra. În cazul în care nu vor fi acordate fonduri suplimentare pentru asistenţa americană, riscurile unor răsturnări de situaţie pe câmpul de luptă ucrainean în anul următor vor fi mult sporite.

KHRYSTYNA HOLYNSKA: Incapacitatea Occidentului de a-şi respecta promisiunile sau restricţiile privind tipurile sau numărul de arme furnizate se va resimţi imediat pe câmpul de luptă, atunci când ucrainenii nu vor mai fi capabili să se apere sau să ofere sprijin de foc în timpul misiunilor. Aceasta ar afecta, de asemenea, moralul soldaţilor şi al societăţii.

BLACK: O suspendare a ajutorului american pentru Ucraina ar fi o victorie uriaşă pentru Rusia, un impuls pentru China, o lovitură potenţial fatală pentru Ucraina şi un şoc seismic pentru credibilitatea şi coeziunea alianţei NATO, ca să nu mai vorbim de punerea sub semnul întrebării a presupusului leadership şi a valorilor democratice ale Statelor Unite în ochii lumii.

Care sunt implicaţiile geopolitice ale evoluţiei relaţiei dintre China şi Rusia?

MIRANDA PRIEBE: Chiar şi înainte de război, ambele ţări vedeau cooperarea ca pe o modalitate importantă de a contracara principalul lor rival: Statele Unite. Conflictul a accelerat această tendinţă. O cooperare mai profundă între Rusia şi China poate afecta interesele Statelor Unite în mai multe moduri. De exemplu, o cooperare sporită în domeniul tehnologiilor militare ar putea permite acestor state să contracareze mai eficient avantajele militare ale SUA. Este puţin probabil ca Statele Unite să poată inversa evoluţiile recente, dar pot evita politici care să ducă la o apropiere şi mai mare a acestor ţări.

COHEN: Dacă vă uitaţi la documente precum Strategia naţională de apărare din 2018 şi apoi cea din 2022, acestea se bazează în mare parte pe ideea că Statele Unite ar putea avea cinci adversari numiţi (China, Rusia, Iran, RPDC şi terorism), dar că vor trebui să ducă un singur război împotriva unui singur adversar într-o singură parte a globului la un moment dat. Pur şi simplu, aceasta nu este lumea în care trăim în prezent. Adversarii SUA sunt din ce în ce mai interconectaţi, iar strategia de apărare a SUA trebuie să recupereze decalajul.

CURSNEY: Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a tensionat parteneriatul „fără limite” asupra căruia preşedinţii Xi Jinping şi Vladimir Putin au convenit în februarie 2022, cu doar câteva săptămâni înainte de invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina. China nu pare să trimită arme letale semnificative, dacă nu chiar deloc, Rusiei. Unele electronice şi alte tehnologii circulă probabil. Sistemul financiar al Chinei, care are o miză importantă în legăturile cu instituţiile financiare americane şi europene, nu pare să încalce sancţiunile occidentale.

Sancţiunile au crescut în mod constant. Funcţionează?

HOWARD SHATZ: Sancţiunile au un efect, dar cu siguranţă nu atât de mare pe cât se spera. Rusia îşi asumă o creştere enormă a cheltuielilor pentru a-şi plăti războiul, deficitul bugetului federal în 2023 fiind al treilea cel mai mare nivel înregistrat vreodată. De asemenea, sancţiunile au forţat întreprinderile ruseşti să treacă prin redirecţionări costisitoare ale afacerilor lor către Est, în special către China, şi au făcut Rusia mult mai dependentă de China pentru bunuri, finanţe şi sprijin internaţional. Atunci când se analizează eficienţa sancţiunilor, trebuie să se pună o altă întrebare: cât de bine s-ar descurca Rusia dacă nu ar exista sancţiuni? Este posibil ca sancţiunile să aibă scurgeri de informaţii şi ca Rusia să fi găsit soluţii de rezolvare, dar o Rusie nesancţionată ar fi cu siguranţă mai bine decât este acum.

Vor sosi vreodată F-16? Vor face ele vreo diferenţă?

WILSON: F-16 s-ar putea dovedi a fi o platformă de lansare foarte eficientă a rachetei de croazieră de atac terestru Joint Air-to-Surface Standoff Missile. Acest lucru le va oferi piloţilor „începători” experienţă de luptă cât nu vor zbura spre apărarea aeriană rusă. Avioanele F-16 vor oferi o capacitate îmbunătăţită de apărare aeriană strategică. Mai pretenţioasă este utilizarea F-16 mai aproape de frontul de luptă puternic apărat pentru a oferi sprijin aerian direct.

Putin a făcut unele declaraţii despre negocieri. Sunt acestea reale sau o stratagemă? Ce părere ar putea avea Occidentul despre acestea?

CURSNEY: În timp ce Rusia îşi intensifică economia de război şi trimite mai multe trupe şi arme pe front, Kremlinul pare hotărât să continue războiul său brutal şi să încerce să controleze mai mult teritoriu ucrainean. Până în prezent, aluziile Kremlinului privind interesul pentru negocieri par să aibă ca scop reducerea presiunii de luptă, astfel încât Rusia să poată aduce un confort trupelor de pe front, care par să sufere de un moral scăzut şi de un număr mare de pierderi, şi să poată reconstrui unităţile pentru viitoarele lupte.

PRIEBE: Este greu de ştiut cât de serioase sunt aceste relatări, dar merită să le urmărim pentru a afla. Unii comentatori susţin că manifestarea unei deschideri către negocieri ar semnala o voinţă slabă şi ar încuraja Rusia să continue să lupte. Nu este clar că acest lucru este adevărat. Mai mult, Ucraina şi Rusia vor trebui să discute la un moment dat pentru a pune capăt războiului. Acesta este un proces care ar putea dura mult timp, aşa că are sens să înceapă cât mai curând.

Este posibilă o schimbare de regim în Rusia?

CURSNEY: Schimbarea regimului în Rusia este imprevizibilă. Nu există încă o forţă politică organizată la scară largă pentru schimbarea regimului, dar, în teorie, ar putea fi posibile mai multe scenarii. Un război în impas, cu un număr mare de victime, plus presiune economică şi un moral scăzut ar putea duce la presiuni pentru un regim mai liberal. Cu toate acestea, într-un alt scenariu, Putin şi cohorta sa din fostul KGB s-ar putea confrunta cu nelinişte populară şi ar putea fi învinuiţi pentru un război eşuat. O altă conducere ultranaţionalistă şi represivă ar putea ajunge la putere.

PRIEBE: Nu este clar când va veni la putere un nou lider sau cum ar afecta o astfel de schimbare politica externă a Rusiei. Prin urmare, Statele Unite nu ar trebui să îşi bazeze politica de război pe speranţa că Putin va fi înlocuit cu un lider care va pune capăt războiului din Ucraina. Un război îndelungat în Ucraina nu este în interesul SUA, aşa că Statele Unite nu ar trebui să-şi propună să-l aştepte pe Putin. În schimb, Statele Unite ar trebui să se gândească la modul în care pot face ca sfârşitul războiului să fie mai probabil, având în vedere actuala conducere rusă. Statele Unite nu ar trebui să îşi bazeze politica de război pe speranţa că Putin va fi înlocuit cu un lider care va pune capăt războiului din Ucraina.

Care este stadiul situaţiei refugiaţilor? Ce se poate face?

HOLYNSKA: Milioane de ucraineni rămân strămutaţi fie în interiorul ţării, fie în străinătate. Calculul lor de decizie se va baza, fără îndoială, pe mulţi factori, inclusiv pe stimulentele pe care Ucraina le-ar putea oferi în cazul întoarcerii lor. În prezent, discuţiile publice din Ucraina fluctuează între recompensă (oportunităţile care ar putea fi create) şi pedeapsă (prioritate sau acces la resurse exclusiv pentru cei care au rămas şi au trăit războiul pe propria piele). Dacă Ucraina doreşte să se reconstruiască ca o democraţie cu o economie prosperă, capacitatea de a-i convinge pe ucrainenii cu studii superioare şi spirit antreprenorial care trăiesc în străinătate să se întoarcă ar putea fi crucială.

Ce opţiuni există pentru reconstruirea Ucrainei după încheierea ostilităţilor?

SHATZ: Un efort de reconstrucţie a Ucrainei va depinde de un leadership comun al SUA şi al Europei, iar priorităţile vor fi stabilite chiar de Ucraina. Vor trebui să existe acorduri de securitate puternice pentru a descuraja Rusia să atace din nou şi, în scopul reconstrucţiei, pentru a da încredere investitorilor că îşi pot asuma riscuri şi că investiţiile lor vor fi în siguranţă. Statele Unite ar trebui să preia conducerea în ceea ce priveşte securitatea, în timp ce Europa ar trebui să preia conducerea în ceea ce priveşte reformele şi redresarea economică, mai ales că Ucraina va depune în acelaşi timp eforturi pentru a deveni membră a Uniunii Europene.

HOLYNSKA: Succesul reconstrucţiei postbelice a Ucrainei nu este mai puţin important decât sfârşitul ostilităţilor active. Reconstrucţia va fi costisitoare, astfel încât guvernul ucrainean trebuie să asigure transparenţa procesului şi a deciziilor pe care le ia. Capacitatea guvernului de a implica toate părţile interesate – inclusiv Occidentul şi societatea civilă vibrantă ucraineană – în procesul de luare a deciziilor şi de a comunica şi explica în mod clar alegerile făcute este crucială pentru a se asigura că sacrificiile făcute de mulţi pentru o Ucraină liberă şi democratică sunt onorate.