Team Wolves Romania s-a întors recent de la Turneul de Hochei PeeWee din Canada, cu rezultate onorabile, dar care ar putea fi îmbunătățite dacă Sportul românesc ar avea o strategie coerentă și stabilă. Despre ce, cum, când și cât ar trebui făcut ne vorbește antrenorul Laszlo Kovacs, cel căruia i se datorează prezența constantă a tinerilor sportivi în Canada.
– Team Wolves Romania, echipa U13 a participat și anul acesta la Turneul PeeWee din Canada. Cum apreciați nivelul performanței echipei din România, în context internațional?
LASZLO KOVACS: În ultimii trei ani am avut rezultate încurajatoare, dar rezultatul de anul acesta a fost cel mai bun de până acum. Noi am fost eliminați în sferturile de finală, de către o selecționată din SUA. Scorul a fost dominat de ei, dar ca joc și atitudine nu avem de ce să ne rușinăm deoarece am făcut față unei echipe dintr-o țară unde nivelul hocheiului este mult mai crescut, mult peste ce avem noi. Chiar a fost o experiență bună. Când am ieșit din patinoar, după ultimul meci, părinții și spectatorii americani ne-au făcut un coridor prin mulțime și ne-au aplaudat. La fel au făcut și suporterii noștri din Canada, comunitatea de români din Canada este foarte mare.
– Spuneați că rezulatul echipei noastre este cel mai bun din ultimii 3 ani. Acest lucru vi se datorează? Pentru că bănuiesc că nu s-au îmbunătățit condițiile…
LASZLO KOVACS: Condițiile nu s-au îmbunătățit în acești 3 ani, dar având experiența aceasta de cinci generații pe care le-am dus în Canada, am avut de gândit, de analizat. Chiar de anul acesta vreau să încep o selecție mult mai extinsă, cu camp-uri, cu 4-5 perioade de pregătire și să ne dezvoltăm către mai multe orașe. Până acum, acest demers a fost un proiect mai mult al meu și al copiilor din Brașov. Am implicat și câțiva copii din București, în fiecare an. Lotul l-am completat doar cu câțiva copii, însă fără pregătire… De exemplu, anul acesta am avut o singură etapă de pregătire, un turneu în Austria. Un turneu de 3 zile. Deci noi am avut 5 meciuri de pregătire. Timpul acesta nu e de ajuns.
– E cinstit ca o echipă de copii din România să meargă să concureze de la egal la egal cu ehipe din țări mai dezvoltate, cu pregătire mai bună?
Cum e starea echipei? Mergem ca o cenușăreasă?
LASZLO KOVACS: Din păcate, mentalitatea noastră și ce se întâmplă în țara asta nu ne ajută deloc când ajungem, de exemplu, în Canada. M-am uitat la celelalte echipe – mentalitatea și atitudinea copiilor sunt total diferite de ale noastre. Noi deja ne ducem cu atitudinea „venim din România, dintr-o țară săracă în ceea ce privește hocheiul…” Deci, de anul acesta, voi lua neapărat în staff și un psiholog sportiv – e un pas important pe care trebuie să îl facem, alături de selecții în regiuni mai largi. Trebuie să extindem selecția pe toată țara și chiar cei mai buni 12-13 copii să vină în Canada, ca să putem să facem performanță. La vârsta aceasta, dacă lucrezi bine cu copiii ai un campionat puternic! La vârsta aceasta suntem aproape de ei ca valoare, de cei mai buni din echipele din străinătate. În fiecare an am demonstrat că putem să ne apropiem din ce în ce mai mult. Diferența începe să se vadă de la 16-17 ani. La noi, la vârsta de 14-15 ani avem multe echipe, avem multe meciuri… De exemplu, anul acesta echipa noastră de la Brașov a avut 80 de meciuri. Nici în străinătate nu au mai multe meciuri. Dar după 17 ani, încep să dispară echipe – avem echipe puține, campionat mai slab și încep să se vadă diferențele.
– Noi greșim că nu avem patinoare, baze de selecții… Unde mai greșim?
LASZLO KOVACS: Nu știu… Nu știu cum greșim, cine greșește, ce greșește… că m-am și săturat să vrbesc despre asta. Despre lipsa de infrastructură, despre lipsa de planuri pe termen lung. Eu nu vreau să fac vinovat pe nimeni…
– Înțeleg că Federația de Hochei este pe lista federațiilor care au fost tăiate de la finanțarea din partea Ministerului Sportului. De fapt, nici Minister al Sportului nu mai avem, este acum Autoritatea Națională pentru Sport…
LASZLO KOVACS: Da. Cineva odată ar trebui să observe că acești copii – nu numai din hochei, sunt mai multe ramuri sportive – care au rezultate pe plan mondial nu primesc de la țara asta ce dau ei României, la nivel de peformanță. Asta simt pe pielea mea. Lucrez cu a cincea generație care a fost în Canada și văd ce se întâmplă. Vin părinții cu noi, văd și ei… E păcat să nu se facă ceva… Bine, în Brașov am auzit că Ion Țiriac va construi un pationar. Dar e inadmisibil, de exemplu, ca la București de 15 ani să nu ai un patinoar. E inadmisibil!
– Când spuneți că poate să facă „cineva, ceva” vă referiți la statul român sau la parteneri privați? Pentru că statul român a făcut: a desființat Ministerul Sportului.
LASZLO KOVACS: Eu mă refer numai la statul român. Cât despre sponsori – fără sponsori, câțiva, foarte puțini dar de nădejde nu am fi reușit. Sunt cheltuieli foarte mari. Trebuie să ai un buget în jur de 70-80.000 de euro pe an. În vremurile noastre, acești bani se obțin foarte greu. Am auzit că și Legea Sponsorizării permite din ce în ce mai greu. Noi, datorită câtorva părinți inimoși și a câtrva sponsori generoși am reușit, timp de 5 ani, să ducem la capăt acest proiect și chiar vrem să mergem mai departe. Dar sper ca evoluția Team Wolves România la PeeWee să trezească interes și în direcția politicilor sportive din România.
– Care ar fi orizontul real de timp în care se poate face acest lucru? Hocheiul este un sport scump… Cât ne-ar lua să recuperăm timpul pierdut? Dacă schimbarea în bine ar începe de mâine…
LASZLO KOVACS: Trebuie să începi de la temelie. De la vârsta de 8-10 ani trebuie să te concentrezi. Eu zic că ar fi nevoie de 6-7 ani. Ar trebui să o luăm de la început, de la școala de patinaj și până când ajung copiii la 16-17 ani. Deci, în jur de 6-7-8 ani, putem să ne apropiem de nivelul care este necesar. Eu am văzut meciurile: copiii joacă din ce în ce mai bine, deci acolo se vede diferența – spre seniori!
– De la ce țări am putea să ne inspirăm în această strategie? Țări care nu investeau în hochei, dar care și-au îmbunătățit de câțiva ani strategia pentru acest sport.
LASZLO KOVACS: Slovenia, Slovacia, Cehia. Chiar și de la unguri am putea să ne inspirăm. Ei au 80 de patinoare și vreo 5-6 academii. Aproape că nu există oraș în Ungaria care să nu aibă patinoar. Apar niște orașe cu 30-40.000 de locuitori și au deja un patinoar. Iar noi nu suntem departe de perfromanțele lor, deși avem 6-7 patinoare. Brașovul și Academia Secuiască participă și în Campionatul Ungariei, suntem în față! Eu am o grupă acum, la U12 cu care am terminat în general pe locul 3, pe podium în Campionatul Ungariei. Deci, la vârsta aceasta suntem acolo! Putem să jucăm în campionate puternice. Până când dezvoltăm infrastructura, trebuie măcar să jucăm în campionate puternice. De la U12, U 13 trebuie să trimitem copiii să joace. În campionatul Slovaciei, de pildă, unde sunt bineveniți. La fel în Campionatul Ungariei… Dar ce cheltuieli sunt! Și Clubul are un buget din care nu prea își permite să facă astfel de eforturi. Ar fi bine și dacă politica locală s-ar gândi mai mult la noi, la copiii sportivi.
– Vă referiți la Primăria Brașov?
LASZLO KOVACS: De exemplu. Dar mă refer la toate primăriile orașelor în care există patinoar.
– Dar în prezent, Primăria Brașov vă ajută?
LASZLO KOVACS: Da, ne ajută. Dar ca să ajungem la perfromanță înaltă e nevoie de mai mult.
– Cum se face că nu sunteți descurajat, an după an?
LASZLO KOVACS: Am semnat cu organizatorii Turneului PeeWee pe încă 2 ani. Și eu mă ambiționez, în fiecare an când mă duc în Canada. Sunt mereu precum un copil care se duce într-o cofetărie și mănâncă cea mai faină prăjitură. Când ne ducem în Canada, cele 12-14 zile sunt și pentru mine foarte intense, de parcă mă duc prima oară. Și eu învăț din fiecare turneu – cum trebuie să faci lotul…
– La anul va fi mai bine?
LASZLO KOVACS: La nivel de țară nu știu dacă o să fie mai bine. Noi încercăm să ne prezentăm onorabil, deși perfromanța noastră depinde de foarte multe lucruri. Eu văd cum copiii, când ajung acolo și intră în arena cu 18.000 de locuri, rămân uimiți. Parcă sunt la Disneyland. Văd pe fața lor atât bucurie, dar și grija sentimentului că sunt copleșiți.
– Acum o întrebare de profan. E și gheața diferită?
LASZLO KOVACS: Nu, gheața e la fel. Doar gheața e la fel. Și porțile! (N.R.: Râde!)
– La nivel de echipament, se poate face mai mult decât aveți în prezent?
LASZLO KOVACS: Nu, la nivel de echipament chiar nu. Eu sunt mirat că părinții acestor copii fac sacrificii să le cumpere echipamente de top.
– Mai e ceva de adăugat?
LASZLO KOVACS: Trăiesc în fenomenul acesta de 20 de ani, de 18 ani sunt antrenor. Eu îmi dedic tot timpul pentru copii. Am fost antrenor aproape la toate nivelurile, inclusiv la seniori. Eu în fiecare an sper ca semnalul meu de alarmă să nu fie în zadar. Trebuie să începem să dezvoltăm acest sport. Ar trebui să nu ne concentrăm pe a avea rapid rezultate, ci pe a construi generații perfromante în hochei. Iar dacă juniorii apucă să plece în străinătate pentru seniorat, și mai greu o să se întoarcă. Noi la 18 ani avem un campionat sărac. La 20 de ani avem 3 echipe… Au 11 meciuri pe sezon… Ce să facă copiii cu această perspectivă? Mai ales cei care au văzut cum stau lucrurile în afară… Noi, la Brașov, la seniori, din 20 de jucători avem 16 străini și 4 naturalizați. Doi copii care s-au anrenat la Brașov joacă la seniori. Restul… Deci… Ar trebui să se schimbe o mulțime de lucruri. Vârsta de 13 ani pentru hocheiul din România este cea mai bună, pentru că au foarte multe meciuri. Și, din copiii aceștia care se duc în fiecare an în Canada, mulți vor juca și pentru Lotul Național al României. Deci aici trebuie să facă mai mult și Federația Română de Hochei. Mult mai mult! Să înceapă proiectul de Lot Național de la vârstă mică. Și, de fapt, Federația Română de Hochei ar trebui să aibă mai multă grijă de această generație. Proiectul e pornit… Ar trebui să ne așezăm cu toții la aceeași masă și să stabilim o strategie care să încurajeze și sportivii, și antrenorii.