Este cel mai pitoresc moment din viața baschetului universitar american. NCAA, sportul colegiilor din SUA, s-a transformat în ultimii trei ani într-un veritabil paradis financiar. Nimic nu se poate compara însă cu Final Four, punctul culminant al unei nebunii începute în martie și terminate în aprilie, în fiecare an.

Începutul din finală
În finala masculină, aproape 75.000 de spectatori au asistat la victoria celor de la UConn Boilermakers în fața rivalilor de la Purdue Huskies, scor 75-60. Tristen Newton a fost MVP-ul partidei cu 20 de puncte și 7 recuperări. Uriașul Zach Edey, 2.24 metri și 136 kg, a reușit 37 de puncte și 10 recuperari, dar nu a fost suficient pentru Huskies. În Glendale, Arizona, UConn și-a apărat titlul de campioană după un nou parcurs de șase partide fără greșeală.

Devenit cel mai bun jucător, Tristen Newton are toate motivele să spere că viața sa s-a schimbat în cel mai fericit mod cu putință. Cu 21.000 de urmăritori în social media, și propulsat în lumina reflectoarelor, Tristen va beneficia din plin de revoluția financiară din NCAA.

În ceea ce privește March Madness, ideea e pe cât de simplă, pe atât de ofertantă. Sunt 68 de echipe. 67 de meciuri. Trei săptămâni. Pentru a deveni campioană, o echipă trebuie să câștige de fiecare dată. Un singur pas greșit poate fi ultimul. Alături de turneul feminin, totalul ajunge la 134 de meciuri. Pentru acest ansamblu, casele de pariuri au încasat 15,5 miliarde de dolari anul trecut, precizează Forbes.

Final Four, prima fantezie
Doar datorită baschetului, NCAA generează 1,3 miliarde de dolari anual. March Madness produce prin turneul masculin peste 80% din acest total, conform sportico.com. Mai ales, ca urmare a banilor plătiți de televiziuni. Nu mai puțin de 1,1 miliarde pe an, începând din acest sezon. Restul provine din comercializarea biletelor și din parteneriatele cu sponsorii. Clasic.

Fotbalul american rămâne prima fantezie a publicului și la colegii. Însă nu are un Final Four. Baschetul este singurul joc care poate oferi multe meciuri, într-un interval de timp foarte scurt. De aici, și eficiența comercializării lui.

Totusi, în pofida formulei generoase, doar 2% din baschetbaliștii din colegii ajung în NBA. Acest dezechilibru este cel mai sugestiv privind motivul apariției NIL. Deși amatori, fără posibilitatea de a încasa salarii, ei pot să-și valorifice propriul brand.

Mai exact, pot încheia contracte pentru a primi bani prin monetizarea Numelui, Imaginii și Like-urilor. Noua prevedere a intrat în efect în urmă cu trei ani, iar contractele din mediul universitar au explodat.

În numele tatălui
Fiul lui LeBron James, Bronny, de la USC Trojans, a semnat deja contracte în valoare de 4,9 milioane de dolari, potrivit en.as.com. El este liderul NCAA la acest capitol. La fete, prima este Caitlin Clark, vicecampioană NCAA cu Iowa Hawkeyes. Privită ca fiind prima alegere la draftul WNBA din acest an, ea are acorduri de 3,1 milioane de dolari.

În anul prepandemic 2019, NCAA a înregistrat venituri totale de 15,8 miliarde de dolari, conform pbs.org. Din acest total, aproximativ 3 miliarde au revenit studenților sportivi. Altfel spus, doar 18%. În timp ce 35% s-au îndreptat către salariile antrenorilor și alte necesități administrative, iar 18% către facilități de lux. În prezent, doar salariul lui Bill Self, de la Kansas University, ajunge la aproape 10 milioane de dolari anual, fără bonusuri, conform sports.usatoday.com.

Programul NIL, privit ca o trecere nedorită de la amatorism la profesionism, a creat multe controverse. Mai ales în privința clivajelor ce pot apărea între sporturile privilegiate și cele mai puțin carismatice. 14 sporturi ies în evidență. Pe lângă fotbal american, baschet și hochei, apar mai puțin cunoscutele lacrosse și cheerleaders, punctează sponsorunited.com. Desigur, nu lipsesc natația și gimnastica.

Fără îndoială, americanii o au părere diferită față de anvergura diversității în sport. Pentru ei, doar timpul pare a fi o problemă. Pentru restul lumii, distanța e prea mare. Și nu doar cea geografică.