x


  • EUR
    4.7787
    USD
    4.3149
string(9) "lifestyle"

Mesajul unui copil ABANDONAT într-o gară din România acum 23 de ani şi ajuns angajat la GOOGLE!

În urmă cu 23 de ani, la mijlocul lunii februarie, într-o gară din România, un copil era abandonat de către cei care i-au dat viaţă. După mai mulţi ani petrecuţi într-un orfelinat, Dacian a fost înfiat de o familie din Finlanda. Ajuns la 25 de ani, tânărul care acum lucrează pentru gigantul Google îşi caută familia.

Author: Cristina Popovici | Sursa: Money.ro | Publicat: 05.03.2018, 16:21

Dacian Sölgén are 25 de ani. S-a născut în judeţul Bihor, iar pe când avea doar 2 ani şi jumătate a fost abandonat de familie într-o gară, scrie adevarul.ro.

 

„M-am născut în România, dar părinţii m-au lăsat singur într-o gară. Era 13 sau 14 februarie. Nu am amintiri de dinainte să ajung orfan. Tot ce îmi amintesc este că eram pe un loc de joacă în gara din Tinca, cu muncitorii“, ne-a mărturisit tânărul. Au urmat patru ani pe care i-a petrecut în orfelinat. Mai exact, în leagănul pentru copii din Oradea, de pe strada Traian Lalescu nr. 3, denumit mai târziu Centrul de Plasament nr. 1 Oradea.

 

Amintiri dureroase din orfelinat

 

Nu are amintiri cu părinţii biologici, însă nu are cum să uite comportamentul brutelor din Centrul de Plasament, corecţiile zilnice aplicate de către îngrijitori. „Ne pedepseau mereu pentru micile năzbâtii şi ne băteau. Eram bătuţi cu băţul în fiecare zi. Eram sortaţi în dreapta şi în stânga. Cei care erau în dreapta primeau mâncare, cei care erau în stânga erau pedepsiţi să se uite cum primesc mâncare ceilalţi. În altă zi, ne-au izbit de pereţi şi ne-au aruncat în tomberoane şi ne-au ameninţat că lasă maşina de gunoi să ne ia. Poate era mai bine să fi venit maşina de gunoi să ne ia. Am avut câţiva prieteni acolo, la orfelinat, cu care mă jucam. Unul dintre ei a fost Norbert“, îşi aminteşte Dacian.

 

 

Din orfelinat, îşi aduce aminte de câteva nume ale îngrijitoarelor, cărora le spune „femei rele“: Monica, Viorica, Alina, dar şi ale unor prieteni: Marcello, Norbert, Sergiu, Mario.

 

O nouă viaţă

 

La sfârşitul anului 1998, viaţa lui Dacian s-a schimbat radical. Doi tineri finlandezi, Eva şi Jim Sölgén, au venit să-l ia în familia lor. Cei doi ajunseseră în România prin fundaţia Interpedia, care facilita adopţii internaţionale. „Îmi amintesc atât de bine ziua aceea când am fost adus într-o cameră din orfelinat pe care nu o mai văzusem niciodată, minunat aranjată şi plină de jucării frumoase. Medicul care a venit după mine mi-a spus că voi locui într-o casă nouă. Eram fericit. Mai erau şi alţi copii pe care urmau să-i ia străinii sau părinţii noi, cum le ziceam noi. Cred că am petrecut ore întregi aşteptând acolo, apoi am plecat în sfârşit cu maşina de la orfelinat“, rememorează tânărul.

 

 

Au urmat zece zile petrecute împreună cu părinţii adoptivi în Cehul Silvaniei, după care, Dacian a zburat, de pe aeroportul din Budapesta, spre Åland, Finlanda. „Părinţii adoptivi mi-au spus că doreau să adopte un copil şi au aflat că eu aveam nevoie de o familie. Au primit fotografii cu mine şi au decis să mă adopte. Prima întâlnire cu ei a avut loc pe 27 noiembrie 1998, iar când am plecat spre Finlanda am simţit că sunt dus într-o lume nouă şi aşa şi era. Am ajuns acasă pe 6 decembrie, dată la care Finlanda îşi sărbătoreşte Ziua Independenţei“, povesteşte Dacian. Chiar dacă au trecut mai bine de 20 de ani de când părinţii care i-au dat viaţă au ales să uite de el, tânărul  îşi doreşte să-i revadă, să stea de vorbă cu ei, să le spună ce a făcut în toţi aceşti ani.