Negociatori din 175 de ţări se întâlnesc începând de marţi în Canada, la cinci luni de la ultima lor întâlnire în Kenya, cu scopul de a face progrese în vederea unui tratat mondial cu caracter constrângător care să pună capăt deşeurilor plastice – însă există în continuare numeroase puncte de dezacord, relatează AFP.

Obiecticul stabilit în 2022 este să se finalizeze acest text până la sfârşitul lui 2024.

După reuniunea de la Ottawa mai rămâne o singură fază de negocieri, în Coreea de Sud, la sfârşitul anului.

Ţările s-au despărţit anul trecut, la Nairobi, pe fondul unui dezacord asupra amplorii tratatului şi unei frustrări a ONG-urilor în domeniul apărării mediului faţă de lipsa oricăror progrese concrete.

Există însă o primă versiune a unui viitor tratat.

”Avem un text. Este o bază, chiar dacă este multă muncă de făcut”, declară AFP ministrul canadian al Mediului, Steven Guilbeault, care speră că joace un rol de ”mediator”, în calitate de gazdă a negocierilor.

În opinia sa, obiectivul este ”să se ajungă la un text cu 60-70% dintre elemente validate” la sfârşitul negocierilor la Ottawa, la 29 aprilie.

Diversele părţi sunt de acord asupra necesităţii unui tratat, însă există divergenţe de fond între ONG-uri care pledează în favoarea unei reduceri cu 75% a producţiei – până în 2040 – şi ţări producătoare de petrol şi lobbyişti din industrie care militează în favoarea reciclării.

Miza este uiraşă, deoarece plasticul – obţinut din petrol – se află peste tot. Deşeuri de toate măromile se află pe fundul oceanelor şi pe vârful munţilor. Microplastice au fost detectate în sânge şi în laptele matern.

”ACORD EDULCORAT”

”Acest tratat reprezintă o oportunitate monumentală”, consideră Neil Nathan de la Universitatea California din Santa Barbara.

”Măsuri constrângătoare din punct de vedere juridic sunt necesare în vederea evitării unui acord educlorat, care nu ar răspunde nevoilor momentului”, subliniază el.

Datele arată într-adevăr că poluarea cu plastic se agravează în mod continuu.

Producţia anuală s-a dublat în ultimii 20 de ani şi a ajuns la 460 de milioane de tone.

Ea s-ar putea tripla până în 2060, dacă nu se face nimic.

Or abia 9% dintre plastice sunt reciclabile.

Plasticul joacă un rol şi în încălzirea globală, iar sectorul reprezenta 3,4% dintre emisiile mondiale în 2019, o cifră care ar putea creşte de mai bine de două ori până în 2060, potrivit Organizaţiei Cooperării şi Dezvoltării Economice (OCDE).

”Suntem la o răscruce de drumuri”, estimează Eirik Lindebjerg de la WWF International.

El subliniază că o ”majoritate zdrobitoare a ţărilor a cerut deja să se adopte reguli mondiale constrângătoare necesare. Liderii noştri trebuie, acum, să transforme aceste îndemnuri în fapte”.

Negocierile de la Ottawa urmează să spună dacă este posibil sau nu să se ajungă la un acord până la sfârşitul anului, consideră ONG-ul Ocean Conservancy.

Însă unii actori sunt îngrijoraţi.

Fundaţia Tara Océans notează că ”în prezent, textul este mai mult decât dublu decât cel prezentat în Kenya, a crescut de la 31 la 70 de pagini, iar majoritatea prevederilor referitoare la mize majore ale tratatului rămâne de definit”.

Ţări ca Franţa pledează în favoarea înfiinţării unor grupuri de lucru întersesiuni cu privire la diverse subiecte de tranşat, precum o listă a produselor plastice problematice şi evitabile, o listă a plimerilor şi substanţelor îngrijorătoare de interzis, progrese în privinţa unor criterii de concepţie ecologică.

Mai multe organizaţii nord-americane i-au cerut preşedintelui Joe Biden să se angajeze mai mult în acest subiect.

Anja Brandon de la Ocean Conservancy subliniază rolul pe care-l joacă prima putere mondială.

”Statele Unite sunt primul producător de deşeuri plastice din lume, atât pe cap de locuitor, cât şi ca volum sau ca greutate absolută”, insistă ea.

Statele Unite fac parte, alături de China, Arabia Saudită şi alţi membri ai OPEP dintre ţările reticente faţă de luarea în calcul a unei reduceri a producţiei.

Producătorii insistă, la rândul lor, că ”inovează, investesc şi implementează poilitici inteligente pentru a ajuta să se pună capăt poluării cu plastic”, consideră Chris Jahn de la International Council of Chemical Associations.

În opinia lor, o plafonare a producţiei de plastice ar avea ”consecinţe considerabile” asupra societăţii.

Alte ţări cer, din contră, măsuri ambiţioase – şi anume 65 demembri ai ”Coaliţiei Ambiţiei Înalte”, precizată de Rwanda şi Norvegia, din care face parte majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene (UE).