Potrivit ministrului Ecaterina Andronescu, noul bacalaureat ar urma să aibă două etape. Pe parcursul clasei a XII-a, vor fi evaluate, prin verificări orale, competenţele de comunicare în limba română şi, după caz, în limba maternă. Tot în timpul ultimului an de liceu, vor fi susţinute două examene de verificare a cunoştinţelor de folosire a computerului şi de limbi moderne. Toate aceste evaluări din timpul anului şcolar sunt eliminatorii, dar nu se notează.
La finalul clasei a XII-a, în cadrul bacalaureatului se vor susţine trei, respectiv patru probe scrise, în cazul elevilor care au studiat în limba maternă. Disciplinele de examen vor fi limba română, o probă obligatorie corespunzătoare profilului, matematică sau istorie, şi una la alegere, în funcţie de profil. La această ultimă probă, elevii care au absolvit un profil real vor putea alege între chimie, fizică, biologie şi informatică, iar cei de la profil uman, între economie, geografie, logică, psihologie şi filosofie.
Nota finală de bacalaureat va fi media aritmetică a celor trei, respectiv patru, probe scrise.
Practic, probele orale de la bacalaureatul de până acum au fost înlocuite cu evaluările din timpul anului şcolar şi, în plus, a fost eliminată ultima probă de bacalaureat, cea la discipline din altă arie curriculară decât cea absolvită, unde mai mult de jumătate dintre candidaţi alegeau proba la educaţie fizică.
Tezele unice, înlocuite de o evaluare de tip internaţional
În privinţa tezelor unice, admiterea la liceu se va face prin înlocuirea tezelor unice cu o singură evaluare scrisă de tip internaţional, care va include întrebări din mai multe materii. Curriculumul naţional nefiind unul interdisciplinar, va trebui găsită o soluţie provizorie pentru un examen care verifică o programă şcolară care nu se aplică încă.
Tot la capitolul evaluare a fost propusă „evaluarea după fiecare ciclu curricular, pentru stabilirea planurilor individualizate de învăţare, adică, de la grădiniţă şi continuând cu învăţământul gimnazial şi secundar, părintele va primi în permanenţă un raport cu privire la evoluţia educaţională a copilului”, după cum a explicat premierul Emil Boc după analizarea documentelor legislative pe educaţie, respectiv Codul Andronescu şi strategia elaborată de comisia prezidenţială condusă de Mircea Miclea.
Biblioteca virtuală care „ar trebui să existe”
Pentru îmbunătăţirea accesului la educaţie au fost anunţate câteva principii, fără să fie explicată modalitatea de punere în aplicare. Astfel, se vorbeşte, în lipsa posibilităţilor de infrastructură, de accentul pus pe educaţia timpurie, care înseamnă de la obligativitatea grupei pregătitoare la programe pentru educaţia copiilor între 0 şi 3 ani sau înfiinţarea centrelor de resurse pentru părinţi în cadrul grădiniţelor.
Tot pentru creşterea calităţii cursurilor, se discută despre constituirea bibliotecii şcolare virtuale, prin care toţi elevii vor avea acces la toate resursele de învăţare în format digital. În pachetul Miclea, însă, acest program este detaliat, biblioteca virtuală urmând să înlocuiască vechile manuale şcolare, care astfel să devină facultative. Toate resursele educaţionale ar trebui să fie disponibile online. În pachetul Andronescu se păstrează manualele şi biblioteca este abordată vag şi abstract, „ar trebui să existe”.
De asemenea, se vorbeşte despre stabilirea bazei legale pentru programul „Şcoală după şcoală”, deşi în varianta de cod al educaţiei care a fost făcută publică nu se găsesc aceste prevederi. Se vorbeşte despre alocarea a 7% din PIB pentru educaţie la toate nivelurile, deşi anul acesta, în urma restructurărilor bugetare, educaţia a avut circa 4% din PIB, după calculele sindicaliştilor.
Multe principii, puţine norme de aplicare
În privinţa descentralizării sistemului, au fost enumerate câteva principii vagi: „finanţare per elev/pe costuri”, „finanţarea urmează elevul şi pentru învăţământul privat, nu numai pentru cel de stat”, „competenţele consiliului de administrare a şcolilor au fost astfel concepute astfel încât să asigure eficienţa conducerii şcolilor”, „depolitizarea directorilor de şcoli”. În afară însă de acest ultim aspect privind interzicerea membrilor partidelor politice să ocupe funcţia de director al şcolii, interdicţie care nu este, totuşi, un garant al calităţii managementului şcolar, nu se dezvoltă partea inovativă a descentralizării.
Un aspect interesant menţionat de premierul Emil Boc în pachetul pe care îl propune este „constituirea consorţiilor şcolare pentru a facilita mobilitatea cadrelor didactice în cadrul sistemului de învăţământ şi a le proteja de impactul declinului demografic”. De asemenea se tinde, cum arată şi proiectul Miclea, spre reducerea numărului de şcoli, în sensul că unităţile cu management prost ar putea fi înghiţite, la nivel de infrastructură, de cela mari care se dezvoltă bine.
În ceea ce priveşte educaţie permanentă, este foarte importantă. Numai premierul a menţionat-o de câteva ori în rezumatul făcut pachetului legislativ după şedinţa de guvern de săptămâna trecută. „În al optulea rând, aşa cum spuneam, introducerea portofoliului de educaţie permanentă. […] În al paisprezecelea rând, stimularea educaţiei permanente. […] În al cincisprezecelea rând, utilizarea unui post public TV şi a unui post public de radio pentru educaţia permanentă”, explica Boc.
Dacă în preuniversitar se vorbeşte despre finanţarea per elev, în sistemul de învăţământ se va trece de la finanţarea pe student, dovedită defectuoasă, la finanţarea multianuală pe cicluri de studii.
Creşterea autonomiei universitare se va face prin sporirea responsabilităţilor Senatului universitar, deşi organizaţii ca Societatea Academică Română sau Asociaţia Ad Astra, specializate în analiza programelor universitare, au atras în numeroase rânduri atenţia asupra slăbiciunilor acestui mecanism. Despre transparenţa instituţiilor de învăţământ superior, profund afectate, potrivit diverselor rapoarte întocmite până în prezent, de corupţie, nu se vorbeşte deloc. Problema corupţiei s-ar rezolva, spun autorităţile, prin elaborarea Codului de Etică, raportul anual al rectorului privind respectarea eticii şi anularea concursurilor obţinute prin plagiat sau pe bază de incompatibilităţi.
În privinţa vârstei de pensionare pare mai tranşantă decizia de pensionare la maximum 70 de ani pentru profesorii universitari şi profesorii universitari conducători de doctorat. În prezent, prin diferite adăugiri la lege nu există, practic, o vârstă de pensionare, situaţie pe care ministrul Andronescu ar fi dorit să o perpetueze. Prim-ministrul a ales însă varianta Miclea, unde se limitează activitatea profesorală în funcţie de vârstă. În plus,se subliniază că „o persoană nu poate ocupa de rector sau decan mai mult de două mandate”.
Se păstrează în lege două proiecte la care Ministerul Educaţiei lucrează de circa doi ani, Registrului Matricial Unic, care este o bază de date electronică, cu toţi studenţii, de la toate universităţile acreditate, care face transparent traseul lor educaţional şi împiedică falsificarea diplomelor, şi Agenţia de credite pentru studenţi.
