Mai mult, UK Financial Investments (UKFI), un organism pus la punct pentru gestionarea de către guvern a activelor băncilor care au primit injecţii de capital, a cheltuit 1,2 milioane lire sterline din banii contribuabililor în primele cinci luni ale operaţiunilor. În general, se pare că cea mai mare parte a banilor a fost cheltuită pe salariile oficialilor care administrau UKFI. Instituţia ar fi avut costuri scăzute în afara salariilor, mai ales pentru că sediul său central se afla în încăperile Trezoreriei,
Trezoreria a angajat o serie de bancheri de investiţii pentru consiliere asupra problemei stabilizării sistemului financiar şi evitării colapsului altor bănci. De asemenea, guvernul britanic a mai cerut consultaţii în ceea ce priveşte ajutorarea băncilor de investiţii să scape de activele neperformante.
În timpul anului fiscal 2008-2009, Citigroup, Credit Suisse şi Morgan Stanley au primit 1,922 milioane lire sterline, 5,502 milioane lire sterline şi respectiv 1,501 milioane lire sterline din partea Trezoreriei, drept onorariu.
În timp ce o sursă importantă din sectorul bancar a declarat că bănciile de investiţii pretind guvernului de obicei onorarii mai mici decât cele impuse clienţilor comerciali, în speranţa unor contracte viitoare, este posibil ca băncile să fi cerut sume adiţionale pentru alte activităţi în afara proiectelor legate de stabilitatea pieţelor financiare.
Un purtător de cuvânt al Trezoreriei a declarat că unele onorarii sunt recuperabile, iar guvernul examinează metode de temperare a unor costuri prin pretinderea unor plăţi din partea băncilor care au beneficiat de pe urma consultaţiilor. În ceea ce priveşte costurile operaţionale ale UKFI, oficialii Trezoreriei au declarat că „onorariul de administrare va depinde de acordul asupra planului de afaceri, dar se aşteaptă ca cifra să fie de până la 10 milioane lire sterline anual”.
