Pică Italia? Şi dacă da, cum va fi lovită România

Italia, ţară care se confruntă cu o criză majoră din cauza escaladării serviciului datoriei publice (1.800 miliarde dolari – 120% din PIB), este al doilea mare partener comercial al României, după Germania. În cazul în care Italia va ajunge în situaţia de acum a Greciei este de aşteptat ca volumul schimburilor comerciale să înregistreze un declin. Cât de mare, nimeni nu o poate spune. În schimb companiile italiene cu investiţii în România par să nu fie afectate de ceea ce se întâmplă în ţară având obiective locale bine fixate.


„Din punct de vedere pur macroeconomic situaţia este mult mai periculoasă în alte state. Structura datoriei publice italiene este diferită faţă de cea americană, greceasca sau irlandeză sau  românească. În cazul Italiei, mare parte din această datorie este deţinută de cetaţenii italieni (situaţie similară cu cea a Japoniei, ţară care nu stă sub spectrul default-ului – n.r.). Dintotdeauna, în Italia, a existat principiul că cea mai buna investiţie este în obligaţiuni de stat. Asta înseamna că există un echilibru mai bun între forţele speculative externe şi masa de investiţii domestice”, spune, pentru MONEY.RO, Adrian Dimache, secretarul general al Camerei de Comerţ italiene în România. Potrivit acestuia, marile probleme ale Italiei sunt, de fapt, altele: o productivitate prea mică, o situaţie demografică îngrijorătoare, un nivel al investiţiilor străine scăzut.

„Adevărata întrebare este: cum o sa reusească, în viitor, mai multe state să-şi refinanţeze datoriile suverane? Din acest punct de vedere nu contează, neapărat, care este dimensiunea relativă şi absolută a datoriilor publice, ci probabilitatea lor de a fi "rolled over", adica refinanţate. Cea mai emblematică este situaţia americană: pe 2 august datoria publică o sa atingă plafonul legal, de circa 14.000 miliarde dolari. Eu cred ca apropierea de acest plafon a început să zguduie pieţele financiare mondiale. Dimensiunea este apocaliptică faţă de cea a Italiei”, mai spune Dimache. Oficialul citat admite, totuşi, că, în eventualitatea improbabilă a unui default italian unda de şoc va lovi şi România, iar efectele sale se vor vedea pe termen lung. Falimentul Lehman Brothers ar fi o „glumă” faţă de tsunami-ul financiar declanşat de un eventual crah al Italiei.

Adrian Dimache este foarte aproape de realităţile italiene întrucât s-a născut, a crescut şi trăieşte şi în prezent în Peninsulă.

Că Italia are probleme recunoaşte şi Luca d'Agnese şeful Enel, cea mai mare companie din Peninsulă prezentă la noi. Nu uită, însă, să precizeze că societatea pe care-o conduce nu-şi va limita investiţiile din România din cauza problemelor de acasă. „Noi am venit aici să stăm şi să ne dezvoltăm pentru că suntem de părere că piaţa românească are, în continuare, perspective bune de creştere”, a precizat d'Agnese.

Volumul schimburilor comerciale româno-italiene de anul trecut au fost de puţin peste 10 miliarde de euro, importurile nostre fiind cu puţin mai mici decât exporturile. Cea mai mare parte a exporturilor noastre ca valoare au fost  articolele de îmbrăcăminte şi încălţăminte şi telefoanele mobile. Cele mai mari importuri ca valoare au fost din categoria materialelor textile, diverselor maşinării electrice ori a pieilor brute pentru prelucrare.

În primele patru luni ale acestui an exporturile româneşti în Italia au depăşit importurile – 1,91 miliarde de euro respectiv 1,89 miliarde euro. Produsele româneşti cel mai cerute de italieni au fost cele de încălţăminte, ţigările şi telefoanele mobile. Importurile de produse italieneşti s-au concentrat pe piei brute, părţi de încălţăminte şi produse laminate.

Un număr de 30.000 de firme cu acţionariat italian sunt prezente în România dintre care jumătate sunt active. Chiar mai multe sunt firmele cu acţionariat românesc prezente în Italia  - 32.000. Mare parte dintre acestea sunt asociaţii familiale.

Mai multe despre criza italia aici