Ambasadoarea SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle, ar fi afirmat în timpul unei cine desfășurate la Atena, în luna martie, că Statele Unite pot contribui la schimbarea unor guverne și că același lucru s-ar putea întâmpla și în Grecia. Potrivit unei investigații publicate de Wall Street Journal, discuția ar fi avut ca punct de plecare situația politică din România și perspectiva căderii guvernului condus de Ilie Bolojan. Afirmația este însă contestată de avocatul ambasadoarei, care a respins descrierea schimbului de replici.
Informația apare într-un moment în care Guilfoyle promovează intens Coridorul Vertical și creșterea importurilor de GNL american în Europa de Sud-Est. În România, proiectul a fost susținut public, dar discuțiile privind achiziția de gaze americane au întâmpinat rezistență din partea autorităților, în special din cauza întrebărilor legate de preț și oportunitatea economică.
„Putem face asta oricărei țări”
Potrivit relatării Wall Street Journal, Kimberly Guilfoyle ar fi făcut afirmațiile la o cină organizată la Atena în luna martie, în prezența ministrului grec al Energiei, Stavros Papastavrou.
În timpul unei discuții despre situația politică din România și despre posibila schimbare a guvernului Bolojan, ambasadoarea americană ar fi spus că Statele Unite pot face acest lucru „oricărei țări” și că același lucru s-ar putea întâmpla și în Grecia.
Ministrul grec al Energiei ar fi replicat că Statele Unite nu pot înlocui un guvern ales de cetățeni.
Potrivit informațiilor publicate de presa care citează investigația WSJ, avocatul lui Guilfoyle a contestat această descriere a conversației. Prin urmare, afirmația privind implicarea SUA în schimbarea guvernului României trebuie tratată ca o relatare contestată, nu ca o concluzie demonstrată.
România, în centrul disputei energetice
Numele lui Guilfoyle apare în mod repetat în ultimele luni în discuțiile privind Coridorul Vertical de gaze, proiect prin care GNL-ul ajuns în Grecia poate fi transportat către Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Moldova și Ucraina.
Ambasadoarea americană a promovat public proiectul și a susținut că Statele Unite sunt pregătite să crească fluxurile de GNL către Europa de Sud-Est. La sfârșitul lunii martie, ea anunța că urma să vină la București pentru discuții privind securitatea energetică și Coridorul Vertical.
La București, la evenimentul „The Economist Romania Government Roundtable”, Guilfoyle a descris Coridorul Vertical drept mai mult decât un proiect de infrastructură și a susținut că acesta poate deveni o componentă strategică a securității energetice regionale.
Presiunile pentru gazul american
În paralel cu promovarea Coridorului Vertical, în România au existat demersuri pentru ca statul să susțină importurile de GNL din SUA.
Potrivit documentelor publicate de G4Media, fostul ministru al Energiei Bogdan Ivan a transmis în ianuarie 2026 președintelui Nicușor Dan și premierului Ilie Bolojan solicitări privind inițierea unui acord interguvernamental România-SUA pentru cooperarea în domeniul GNL.
Ivan invoca inclusiv necesitatea evitării unui „blocaj diplomatic” în relația cu Statele Unite și propunea acordarea Ministerului Energiei a unui mandat de negociere, cu implicarea altor instituții ale statului.
Discuțiile au vizat un memorandum semnat între compania greacă Atlantic-See LNG Trade, Nova Power&Gas și Transgaz pentru explorarea unei relații comerciale privind achiziția de GNL pe termen lung.
Problema prețului
Unul dintre punctele sensibile ale întregii afaceri a fost prețul gazului american.
G4Media a relatat că GNL-ul american adus prin Coridorul Vertical nu a atras până atunci cumpărători privați din România, în condițiile în care costurile de lichefiere, transport, regazeificare și intermediere făceau oferta mai puțin competitivă. Publicația a relatat, de asemenea, că demersurile pentru implicarea statului au fost temperate de Administrația Prezidențială și Guvern tocmai pe fondul întrebărilor privind prețul și oportunitatea economică.
Prin urmare, afirmația că Bolojan ar fi refuzat cumpărarea gazului american trebuie formulată cu precizie: există informații publice despre faptul că propunerile privind un acord guvernamental pentru GNL american au fost temperate de Guvern și Cotroceni, însă nu rezultă din sursele consultate că premierul ar fi respins personal un contract concret cu un anumit preț final.
Washingtonul vede Coridorul Vertical ca pe o miză strategică
Interesul american pentru proiect este însă explicit.
Ambasadorul SUA la București, Darryl Nirenberg, a declarat la București că Statele Unite văd un „potențial extraordinar” în Coridorul Vertical pentru accesul GNL american la noi piețe și pentru consolidarea securității energetice a regiunii.
La același eveniment, Guilfoyle a cerut acțiuni concrete pentru dezvoltarea coridorului și a susținut că proiectul reprezintă un parteneriat strategic cu Statele Unite.
În același timp, România se află într-o poziție energetică diferită de cea a unor state din Europa Centrală și de Est, deoarece producția de gaze din Neptun Deep urmează să intre în exploatare. Fostul ministru Bogdan Ivan afirma în martie că producția internă trebuie să reprezinte un avantaj pentru companiile românești.
O coincidență politică și energetică
De aici apare și una dintre întrebările centrale ridicate de informațiile publicate acum: cât de mult s-au intersectat presiunile geopolitice americane, interesele energetice și criza politică de la București?
Sursele publice confirmă existența unor demersuri pentru promovarea GNL-ului american în România, implicarea directă a unor oficiali americani în promovarea Coridorului Vertical și faptul că autoritățile române au analizat propuneri privind achiziția de gaz american.
În schimb, afirmația că Statele Unite ar fi provocat sau determinat căderea guvernului Bolojan rămâne, în acest moment, o acuzație relatată de Wall Street Journal și contestată de reprezentantul ambasadoarei. Nu există, în informațiile publice consultate, o dovadă independentă care să demonstreze o asemenea intervenție.
Ceea ce este cert este că România a devenit un punct important în strategia americană de securitate energetică pentru Europa de Sud-Est, iar disputa privind gazul american are o componentă economică, energetică și geopolitică mult mai largă decât simpla alegere a unui furnizor.
