Castelul Dărăscu-Enigărescu a fost construit pe culmea nord-vestică a dealurilor Târgoviştei, pe drumul de acces spre Mânăstirea Viforâta, fiind finalizat la comanda familiei Dărăscu în 1910, la peste 20 de ani de la iniţierea construcţiei.
Cu o istorie înceţoşată, proprietatea avea să scape de naţionalizare, chiar dacă a fost la un moment dat sediu al C.A.P-ului local, intrând în perioada 1975-1977 în proprietatea lui Octav Enigărescu. Personalitate de o vastă cultură, bariton, om de radio, actor, profesor de canto şi director al Operei bucureştene (1969-1971), Octav Enigărescu a apreciat imediat calităţile arhitecturale ale micului castel.
Dispusă pe o structură terasată, construcţia se înalţă pe două niveluri, prezentând totodată şi o pivniţă înaltă ce se desfăşoară pe întreaga amprentă a clădirii.
Punctul central al reşedinţei este indiscutabil forma turnului central, ce aminteşte de tipologia donjonului medieval, structura camerelor fiind astfel influenţată de forma circulară.
