În iunie 2026, premierul francez Sébastien Lecornu a postat pe Instagram un anunț care a trecut aproape neobservat în România, dar care a zguduit lumea tech-ului de apărare: Franța rupe un contract de zece ani cu Palantir Technologies și îl dă unui startup parizian pe care aproape nimeni nu îl auzise. Compania se numește ChapsVision. Are 1.100 de angajați, 200 de milioane de euro venituri anuale și ambiții de un miliard. Palantir are 4,5 miliarde de dolari venituri și o valoare de piață de peste 200 de miliarde.
Diferența de scară nu a contat. A contat altceva - și asta e povestea reală.
De ce a renunțat Franța la Palantir
Palantir nu a pierdut contractul francez pentru că software-ul lor ar fi fost slab. DGSI - Direction Générale de la Sécurité Intérieure, echivalentul MI5 britanic - folosea platforma americană de peste un deceniu pentru analiza datelor în operațiuni antiterorism. Extensia de trei ani semnată în decembrie 2025 sugera că parteneriatul era solid.
Ruptura a venit din altă direcție. La patru zile după ce administrația Trump a restricționat accesul străin la modelele AI de la Anthropic, Lecornu a anunțat schimbarea. Mesajul implicit era explicit: Franța nu mai poate depinde de infrastructura digitală a unei companii americane care operează la discreția unui guvern american. „Franța trebuie să aibă propriile instrumente", a spus premierul.
Palantir a simțit schimbarea de ton. Pierre Lucotte, director adjunct al Palantir France, a catalogat situația drept „pierde-pierde": agențiile europene preferă să renunțe la software necesar decât să plătească o companie americană percepută ca prea apropiată de Washington. Iar Palantir chiar e apropiată - CEO-ul Alex Karp a fost unul dintre puținii lideri tech care s-au aliniat public administrației Trump.
Cine e Olivier Dellenbach și cum a construit ChapsVision
ChapsVision nu e un startup clasic crescut din venture capital și vise de unicorn. E mai degrabă o mașinărie de achiziții condusă de un antreprenor serial care știe exact ce face.
Olivier Dellenbach, fondatorul, și-a vândut firma anterioară - eFront, software pentru fonduri de private equity - către BlackRock în 2019 pentru 1,3 miliarde de dolari. Cu banii și reputația obținute, a fondat imediat ChapsVision și a început să cumpere companii. Până acum a finalizat 29 de achiziții - software de analiză a datelor, securitate cibernetică, aplicații pentru sectorul public. Fiecare bucată a fost integrată în jurul unui produs central: Argonos, o platformă care agregă și analizează seturi mari de date disparate.
CEO-ul operațional este Silvano Sansoni, fost executive IBM, care conduce compania de un an. El e cel care a trebuit să gestioneze valul de atenție după contractul DGSI. „Suntem o companie foarte diferită de Palantir", a declarat Sansoni pentru Tech.eu. „Filosofia noastră e diferită - clientul deține și controlează complet datele și tehnologia." La Palantir, datele clienților trec prin infrastructura companiei. La ChapsVision, promisiunea e că rămân la client.
Contractul DGSI și ce urmează în Germania
Valoarea contractului cu serviciile secrete franceze nu a fost confirmată oficial, dar surse citate de Bloomberg estimează minimum 100 de milioane de dolari pe durata contractului. E un salt enorm pentru o companie cu venituri de 200 de milioane pe an - și un semnal că Parisul pariează serios pe ChapsVision ca alternativă suverană.
Germania a mers pe același drum. BfV - Bundesamt für Verfassungsschutz, serviciul de contrainformații german - a ales ChapsVision pentru a-și înlocui soluția Palantir. Decizia a venit în contextul declarației comune franco-germane din 17 iulie 2026, prin care cele două țări s-au angajat să construiască un „backbone digital suveran european" centrat pe securitatea datelor, inteligență artificială și cloud controlat în interiorul Europei.
Nu toată Europa merge în aceeași direcție. Polonia a semnat în același an un memorandum cu Palantir - ministrul apărării Wladyslaw Kosiniak-Kamysz și CEO-ul Alex Karp au semnat la Varșovia un acord pentru software de analiză a datelor, AI și securitate cibernetică. Poziția polonezilor e pragmatică: într-un context de război la graniță, nu îți permiți să schimbi instrumente dovedite din motive ideologice.
Limitele unui challenger mic
ChapsVision nu e Palantir și Sansoni nu pretinde asta. „Tehnologia e complexă. Nu vom înlocui Palantir mâine", a admis el. Există zone în care diferența de resurse și experiență se vede.
Un detaliu care a ridicat sprâncene: unul dintre partenerii strategici ai ChapsVision este Alcatel Lucent Enterprise, companie cu majoritar deținut de China Huaxin - o firmă de stat chineză. Ironia e evidentă: Franța renunță la Palantir din motive de suveranitate digitală față de SUA, dar colaborează cu un partener cu acționar majoritar chinez. Compania nu a comentat public această contradicție.
Palantir, pe de altă parte, nu e în retragere. Acțiunile companiei au atins noi maxime istorice în august 2026, după semnarea unui contract surpriză în domeniul apărării înainte de publicarea rezultatelor Q3. Creșterea estimată pentru 2026 e de 73%. SUA și Marea Britanie rămân piețele principale, iar contractele militare americane sunt în expansiune.
De ce contează pentru piețele europene
Povestea ChapsVision vs. Palantir nu e doar despre două companii de software. E despre un curent mai larg care redefinește cum guvernele europene cumpără tehnologie critică.
Bugetele de apărare din Europa au crescut masiv după 2022 și au accelerat după 2025. O bună parte din acești bani se duc în modernizarea capacităților de intelligence, analiză a datelor și AI militar. Până acum, companiile americane - Palantir, Microsoft, Amazon - dominau aceste contracte. Dacă Franța și Germania reușesc să construiască alternativa suverană pe care o promit, o întreagă piață de miliarde de euro se deschide pentru jucători europeni.
ChapsVision vrea să fie primul la coadă. Compania a anunțat că țintește 1 miliard de euro venituri până în 2030 și un IPO în același an. Pentru asta, are nevoie să demonstreze că poate livra la scara și complexitatea pe care Palantir le-a construit în 20 de ani. Are timp. Are finanțare - 275 de milioane de euro, inclusiv de la Bpifrance, banca publică de investiții. Și are ceva ce Palantir nu poate cumpăra: un pașaport francez.
