„Doar aștept până când sunt bani zăcând într-un colț, iar tot ce trebuie să fac este să merg acolo și să îi ridic. Între timp, nu fac nimic."
— Jim Rogers, interviu acordat revistei financiare americane, reluat în „Market Wizards" (Jack Schwager)
Omul care a călătorit prin lume căutând colțuri cu bani
Jim Rogers a cofondat cu George Soros legendarul Quantum Fund în 1973, iar în zece ani fondul a crescut cu peste 4.000%, în timp ce indicele S&P se mișca lent. Apoi Rogers a făcut ceva neobișnuit: la 37 de ani s-a retras din managementul activ și a plecat cu motocicleta prin lume. Fraza asta o repeta constant ca să explice de ce nu tranzacționa mereu. Pentru el, tranzacțiile forțate erau problema, nu soluția. Rogers vedea majoritatea mișcărilor de pe piață ca zgomot — momente în care prețul nu spune nimic clar, iar orice acțiune e un pariu.
Plictiseala ca strategie de investiții
Ideea sună aproape leneșă, dar e exact opusul. A aștepta banii din colț cere disciplină, nu comoditate. Cei mai mulți investitori nu pierd bani pentru că nu găsesc oportunități, ci pentru că nu suportă să stea pe loc. Simt nevoia să facă ceva, mai ales când văd pe alții câștigând. Aici e capcana.
La BVB, cine a stat pe cash în 2020, în plină panică pandemică, a văzut acțiuni solide — bănci, energie, companii cu dividende consistente — tranzacționate la prețuri pe care piața nu le mai oferă azi. Acela era colțul cu bani. Cine îi aștepta acolo, cu răbdare și lichiditate pregătită, i-a ridicat. Contraexemplul e la fel de instructiv: mulți au vândut atunci în panică, apoi au cumpărat înapoi mai scump peste un an, convinși că "acum e sigur". Au făcut mereu ceva, și tocmai asta i-a costat.
