„Nu contează dacă ai dreptate sau greșești, ci cât câștigi când ai dreptate și cât pierzi când greșești."
— George Soros, interviu acordat lui Jonathan Rosenberg
Speculatorul care a rupt Banca Angliei
Soros a spus asta după ce își construise deja reputația de om care câștigă enorm din câteva pariuri corecte și supraviețuiește multor greșeli. În septembrie 1992 a mizat masiv împotriva lirei sterline și a scos peste un miliard de dolari într-o singură zi. Ceea ce puțini menționează e că Soros greșea des. Diferența era că pozițiile pierzătoare le tăia rapid și mic, iar pe cele câștigătoare le lăsa să crească. Filozofia lui despre „reflexivitate" sună academic, dar în practică se reducea la o obsesie pentru raportul dintre câștig și pierdere, nu pentru cât de deștept pare cineva.
De ce procentajul de reușită te poate ruina
Mulți investitori de la BVB țin scorul greșit. Se laudă că din zece decizii, șapte au fost corecte. Sună bine până afli că cele trei greșeli au fost de trei ori mai mari decât reușitele. Poți avea dreptate în 70% din cazuri și tot să termini anul pe minus. Asta contrazice instinctul nostru, care asociază competența cu frecvența, nu cu magnitudinea.
Gândește-te la cineva care a prins creșterea Hidroelectrica după listare, dar și-a vândut acțiunile la primul plus de 15%, în timp ce ținea cu încăpățânare un pachet dintr-o firmă mică ce pierdea lună de lună, sperând la revenire. A avut „dreptate" la achiziție în ambele cazuri. Rezultatul final a fost dominat de pierderea pe care refuza să o accepte. Piața nu te răsplătește pentru cât de des ghicești, ci pentru cum administrezi cele câteva mișcări care chiar mută acul.
