„Value investing requires a great deal of hard work, unusually strict discipline, and a long-term investment horizon. Few are willing and able to devote sufficient time and effort to become value investors, and only a fraction of those have the proper mindset to succeed.”
— Seth Klarman, Margin of Safety (1991)
Cartea pe care nimeni nu și-o mai permite
Seth Klarman a scris „Margin of Safety” în 1991, iar cartea s-a epuizat rapid și nu a mai fost retipărită niciodată. Astăzi un exemplar original se vinde cu peste 1.000 de dolari, ceea ce e ironic pentru un om care a construit un fond de zeci de miliarde tocmai fumărind lucruri subevaluate. Klarman conduce Baupost Group din Boston și a fost supranumit „Oracolul din Boston”, un titlu pe care îl detestă. Fragmentul de mai sus e miezul filozofiei lui. Nu vorbește despre formule de evaluare, ci despre caracterul necesar pentru a le aplica.
De ce puțini rezistă până la capăt
Klarman spune ceva incomod. Nu talentul e problema, ci temperamentul. Poți învăța să citești un bilanț contabil într-o lună. Să stai cu 30% din portofoliu pe roșu timp de doi ani, fără să vinzi în panică, e cu totul altceva. Aici se rupe majoritatea investitorilor, inclusiv cei inteligenți.
La BVB vezi asta la fiecare corecție. Când indicele BET a scăzut în valurile de vânzări din ultimii ani, cei mai mulți investitori mici au lichidat exact la fund, apoi au reintrat cu întârziere după ce prețurile deja recuperaseră. Nu pentru că nu știau ce dețin. Pentru că nu au putut suporta senzația de a pierde bani în fiecare zi. Klarman a făcut exact invers. În 2008, când toată lumea fugea, Baupost cumpăra masiv datorii corporative căzute la câțiva cenți pe dolar. Curajul acela nu se învață din cărți, se antrenează. Iar mulți nu ajung niciodată să îl aibă, pentru că vând înainte.
