„Investiția reușită nu ține de control. Ține de a fi mulțumit cu ceea ce se întâmplă, nu cu ceea ce vrei tu să se întâmple."
— Guy Spier, The Education of a Value Investor (2014)
Un manager de fond care a plătit 650.000 de dolari pentru un prânz
Guy Spier nu e un nume care apare pe copertele revistelor de business, deși poate ar trebui. Elvețian crescut între Israel și Marea Britanie, absolvent de Oxford și Harvard Business School, Spier a început cariera la o firmă de investiții pe care mai târziu a descris-o cu jenă în memoriile sale. A licitat, împreună cu Mohnish Pabrai, 650.100 de dolari pentru un prânz cu Warren Buffett. Cartea din 2014, din care vine citatul, e mai puțin despre tehnici de evaluare și mai mult despre cum să nu-ți sabotezi singur deciziile. Fraza asta apare când vorbește despre momentele în care piața merge împotriva ta și tentația de a interveni devine aproape fizică.
Când portofoliul devine o oglindă a nervilor tăi
Ideea sună aproape budistă, dar are o logică rece în spate. Nu poți controla ce face inflația, ce decide BNR la ședința de politică monetară, cum reacționează bursa de la Frankfurt la datele din Germania. Poți controla o singură variabilă: propriul comportament când toate celelalte scapă de sub control. Investitorul român de retail confundă adesea activitatea cu progresul. Verifică aplicația de brokeraj de zece ori pe zi, mută bani dintr-o poziție în alta, se răzgândește după fiecare titlu de știre. Spier spune, în esență, că această agitație e costisitoare și inutilă.
Gândiți-vă la cineva care a cumpărat acțiuni la o companie solidă de pe BVB în 2020, în plină panică pandemică. Dividendele au continuat să vină, afacerea a mers mai departe, prețul și-a revenit. Cei care au acceptat că nu pot dicta ritmul recuperării au ieșit bine. Cei care au vândut la fund, pentru că nu suportau nesiguranța, și-au transformat o scădere temporară într-o pierdere reală. Diferența nu a fost inteligența. A fost capacitatea de a sta liniștit când totul striga să faci ceva.
