„Bursa este plină de indivizi care știu prețul a tot, dar nu cunosc valoarea a nimic.”
— Philip Fisher, „Common Stocks and Uncommon Profits” (1958)
Omul care a inventat conceptul de scuttlebutt
Philip Fisher a scris asta la sfârșitul anilor '50, într-o carte pe care Warren Buffett a citit-o de mai multe ori și pe care o pune alături de Graham în formarea lui. Fisher nu era un teoretician de catedră. Își petrecea zilele sunând furnizori, foști angajați și concurenți ai companiilor pe care le urmărea, o metodă pe care a numit-o scuttlebutt, adică bârfă de vestiar transformată în cercetare serioasă. Fraza aceasta a spus-o pentru că îl enerva profund să vadă oameni care recitau cotații ca pe rezultate de fotbal, fără să înțeleagă vreodată ce se ascunde în spatele numărului de pe ecran.
El cumpăra companii precum Motorola și le ținea decenii. Nu-l interesa că prețul urcase sau coborâse marțea. Îl interesa dacă afacerea își mărea capacitatea reală de a produce profit peste zece ani.
Cotația de pe ecran nu este afacerea
La BVB vezi asta zilnic. Cineva îți spune imediat cât face acțiunea Hidroelectrica sau Banca Transilvania astăzi, la leu. Dar întreabă-l cât valorează afacerea, care e randamentul dividendului raportat la creșterea reală a producției, cum arată datoria, și rămâne cu privirea goală. Prețul se memorează ușor. Valoarea cere muncă.
