„Nu contează dacă ai dreptate sau greșești. Ceea ce contează este cât câștigi când ai dreptate și cât pierzi când greșești. Sunt bogat pentru că știu când greșesc. Practic am supraviețuit recunoscându-mi greșelile."
— George Soros, interviu pentru The Independent, 1995
Omul care a rupt Banca Angliei și-a schimbat des părerea
Soros a spus asta la un an după ce speculase cu succes împotriva lirei sterline, în celebra zi de miercuri, 16 septembrie 1992. A câștigat peste un miliard de dolari într-o singură zi. Dar în interviuri repeta obsesiv un lucru care contrazice imaginea speculatorului genial: nu geniul l-a făcut bogat, ci viteza cu care își abandona propriile idei atunci când piața îi arăta că se înșală. Teoria lui despre reflexivitate pornește tocmai de aici. Piețele nu reflectă realitatea, ci o distorsionează, iar cel care se agață de o convingere într-o lume care se schimbă sub picioarele lui plătește scump.
De ce încăpățânarea e mai scumpă decât o poziție greșită
Cei mai mulți investitori confundă a avea dreptate cu a face bani. Nu e același lucru. Poți avea dreptate în opt tranzacții din zece și tot să ieși pe minus, dacă în cele două greșite pierzi enorm pentru că refuzi să accepți că te-ai înșelat. Aici e miezul problemei. Ego-ul îți spune să mai aștepți, să dai o șansă poziției, să nu vinzi în pierdere pentru că ar însemna să admiți că ai dat-o în bară.
La BVB am văzut asta de nenumărate ori la investitorii care au cumpărat acțiuni la vârf și au refuzat ani întregi să vândă, sperând că prețul revine. Unele au revenit, altele nu. Diferența dintre cineva care pierde 15% și iese și cineva care rămâne blocat cu minus 60% nu ține de inteligență. Ține de disponibilitatea de a spune: m-am înșelat, ies acum. Soros ar fi lichidat poziția și ar fi trecut mai departe fără nostalgie.
