Pe 27 septembrie 1998, Google celebra ceea ce avea să devină, ani la rând, ziua sa oficială de naștere. Larry Page și Sergey Brin, doi doctoranzi de la Stanford, lucrau la un algoritm numit PageRank care evalua paginile web după cât de multe alte pagini făceau link către ele. Compania fusese înregistrată legal câteva săptămâni mai devreme, dar această dată a rămas cea marcată constant în celebrele doodle-uri aniversare. Aveau atunci un birou improvizat într-un garaj din Menlo Park, închiriat cu 1.700 de dolari pe lună, și un cec de 100.000 de dolari de la Andy Bechtolsheim, cofondator Sun Microsystems.
Un motor de căutare într-o piață aglomerată
La finalul lui 1998, nimeni nu paria pe încă un motor de căutare. Yahoo domina, AltaVista era favoritul tehnicienilor, iar Excite și Lycos își disputau restul. Bula dot-com se umfla vertiginos, iar Nasdaq urca spre recorduri care aveau să se prăbușească doi ani mai târziu. Investitorii aruncau bani în orice avea un punct-com în nume, indiferent dacă genera venituri sau nu.
Paradoxul este că Page și Brin nici măcar nu voiau să facă o companie. Încercaseră să vândă tehnologia PageRank pentru aproximativ un milion de dolari, iar Excite refuzase. Nimeni nu înțelegea de ce ar conta relevanța rezultatelor când toată lumea se concentra pe portaluri pline de conținut și reclame. Google indexa la momentul lansării vreo 25 de milioane de pagini și procese
De la garaj la controlul internetului
Ce a urmat a redefinit economia digitală. Google a introdus în 2000 sistemul AdWords, care lega reclamele de cuvintele căutate, transformând căutarea într-o mașină de bani. Modelul de licitație pentru cuvinte cheie a devenit coloana vertebrală a unei companii care astăzi, sub umbrela Alphabet, valorează peste 2.000 de miliarde de dolari. IPO-ul din august 2004, cu o structură neobișnuită de licitație olandeză, a scos compania la bursă la 85 de dolari pe acțiune.
